One-Shot 2

               Întâlnirea...

   Anglia secolului 18.  O seară aglomerată în centrul orasului. După o zi minunată petrecută împreună cu prietena mea, aveam de înfruntat străzile aglomerate, din cauza muncitorilor care ieşiseră de la muncă acum câteva minute. 
  Să găseşti o trăsură era de două ori mai greu. În apropierea mea se oprise o trăsură. După aspect nu părea cunoscută. Hotărâsem să intru. La început nu zărisem nimic, asta până când ochii mi se obişnuiseră cu lumina. Când au făcut-o, am văzut cel mai chipeş bărbat de până acum. Felul în care mă privea şi îşi ridaca una din sprâncene era înebunitor.   Drumul a fost liniştit, asta pentru că ne-am studiat pe mai tot parcursul drumului. Când am ajuns, m-a ajutat să cobor din trăsură, ajunsă cu picioarele pe pământ am făcut ce am ştiut cel mai bine să fac. M-am împiedicat.  M-aş fi lovit foarte rău şi pe deasupra m-aş mai fi făcut şi de ruşine dacă nu erau două braţe puternice care să mă prindă. Îmârmurisem, pierdută în privirea lui, când a făcut ceva foarte neaşteptat. M-a sărutat. Cel mai dulce sărut de până acum. Mi-a dat drumul, pierzându-se în întunericul nopţii.
   Doar de curiozitate în următoarele zile am trecut prin aceelaşi loc la aceeaşi oră. Dar nimic nu s-a întâmplat. Toţi observaseră că e ceva în neregulă cu mine. Era, îmi era teamă că m-am îndrăgostit de o închipuire.