Wow, mă aşteptam la orice, dar nu la asta. M-a luat total prin surprindere. Demoni, îngeri, blesteme, totul pare scos din cărţile de ficţiune. Am o presimţire tare urâtă cu privire la noaptea asta. Un sentiment aiurea, nu ştiu cum să-l interpretez, frica, prevedere, suspiciune. Poate toate la un loc. Totuşi n-aş vrea ca Matias să moară. Deci trebuie să mă duc. Încă nu înţeleg de ce trebuie să vină şi Gabriel. Adică personajul ăsta misterios are nevoie de mine, din câte am înţeles. Nu de Gabriel. Totul e atât de complicat. Sper doar ca totul să meargă bine, şi ca presimţirea mea să nu se adeverească.
--Haide, trebuie să plecăm.
--Imediat.
Mi-am luat pistolul preferat, ascunzându-l la spate. Mai mult pentru siguranţă. Nu e ca şi cum aş putea omorî un demon cu el. Oricum, într-un final mi-am făcut curaj şi am plecat. În drum spre parc, atmosfera a devenit din ce în ce mai caldă şi înăbuşitoare. E exact ca înainte de o mare furtună. Nu e de bine.
***
--Ieşi din capul meu!
--Nu intenţionez să fac asta prea curând. Degeaba încerci să te împotrivesti. Chiar dacă suntem pe Pământ tot te pot controla.
Când am ajuns pe Pământ totuşi? Am fost atât de ocupat cu expulzarea tatei din capul meu încât nu am realizat când s-au schimbat împrejuriile. Noi fiind înapoi în luminişul în care a început totul. Mă întreb ce pune la cale. De când am ajuns are un zâmbet ciudat pe faţă. E ceva ciudat în aer. Nu pot să îmi dau seama, e ca şi cum toată natura se pregăteşte pentru o scenă de proporţii. Sper doar să îmi dau seama care o să fie aia.
--Nu te mai uita atâta la ceas. Începi să mă enervezi.
--Şi n-am vrea asta nu?
--Nu cred că ai vrea să mă vezi enervat.
--Aminteşteţi că te am la degetul mic.
--Cum aş putea să uit? Dacă la fiecare 5 minute sunt lovit cu fulgere de durere prin tot corpul. Chiar crezi că îmi permit să uit? Ţin la viaţa mea până la urmă.
--În legătură cu durerea, vreau doar să te pregătesc pentru ceea ce urmează.
--Ce vrei să... hei, unde ai dispărut.
Perfect, m-a lăsat singur. Nici că putea fi mai bine.
***
În scurt timp am ajuns din nou în luminiş, totul a fost în beznă pentru câteva momente. Apoi luna plină s-a gândit să iasă la joacă, luminând totul şi dezvăluinduni-l pe Matias în cealaltă parte a luminişului. E din nou în forma lui naturală. Nu ştiu de ce am impresia că în forma asta arată mult mai bine. Aripile imense îl fac să pară mai dur, mai înspăimântător şi totuşi, foarte foarte atrăgător. În spatele meu, Gabriel cade în genunchi prinzându-şi părul cu mâinile, încercând să înăbuşe un geamăt. Nu i-a ieşit mai deloc. Într-o fracţiune de secundă spatele tricoului i-a fost sfâşiat,in locul lui făcânduşi apariţia o pereche de aripi albe, străbătute de o singură dâră neagră la mijloc.
--Aaahh!
Capul meu a început să bubuie, muşchii mei fiind străbătuţi de durere. Liniştea a fost spartă de un alt sunet de sfâşiere, fiind imediat urmată de
--در نهایت. بعد از این همه وقت شما را به دور اینچ.(Însfârşit. După atâta timp te am la centimetri distanţă.)
--ج ...چه چیزی به شما چیست؟(C... ce vrei să spui?)
Nu reuşesc să îmi termin ideea din cauza buzelor sale. Mi-a fost dor de toate astea. Şi totuşi, ceva nu e în regulă. Totul se mişcă prea repede. Într-o fracţiune de secundă, picioarele mele erau înfăşurate pe talia lui, el sărutându-mi gâtul. Mâinile mele ajung imediat în părul lui, aripile lui începând să se strângă în jurul nostru, izolându-ne de restul lumii. Dar cum spuneam mai devreme, toate lucrurile bune, în cazul ăsta super delicioase se termină repede.
De data asta nu am mai fost opriţi de telefoane. Acum Matias a fost cel care a oprit totul, desprinzându-se din îmbrăţişare şi îndepărtându-se puţin. Pentru câteva secunde ochii lui au devenit din nou albaştri, un mesaj făcându-şi loc prin mintea mea încă înceţoşată. A durat ceva până l-am recepţionat cum trebuie:
--Stai cu Gabriel. El e singurul care de poate proteja de demonul care te-a sărutat şi îmbrăţişat acum câteva minute.
--D...dar
--Ascultă-l!
--Hmm?
--Am spus să-l asculţi pe Matias şi să vii lângă mine. Nu mai e cel pe care îl ştii tu. Tatăl nostru îl manipulează.
--Şi de unde ştiu că pe tine nu te poate manipula? Eşti şi tu fiul lui la urma urmei.
--După cum cred că ai văzut nu are prea multă influenţă asupra mea. Din cauza naturii mele.
--Ce eşti tu totuşi?
--Un înger. Un arhanghel mai exact.
--Nu in totalitate fiule.
Totul a încremenit în timp ce un tip blond, între 30-35 de ani, îmbracat la costum şi-a făcut apariţia din umbrele pădurii. Matias care era în faţa mea a început să se îndrepte spre tatăl său. Când am crezut că el e de partea lui Aaron, dacă am înţeles bine, a făcut ceva ce a surprins pe toată lumea.
A fost în faţa mea în mai puţin de o secundă, captându-mi buzele într-un sărut dulce şi grijuliu. În acelaşi timp, a început să şoptească atât de încet încât doar eu l-am putut auzi:
--Stai liniştită. O să reuşesc să-l înving. Până acum totul merge perfect. Sper doar să nu mă urăşti pentru ce o să fac în continuare. Te rog iartă-mă. Ohh, încă ceva... să ţtii că ... te iubesc. Întotdeauna am făcut-o.
Ultimul cuvânt a însemnat terminarea sărutului. După toate astea, ochii lui au devenit din nou negri, albastrul acela dispărând cu totul. Cu o mişcare simplă m-a dezechilibrat, eu căzând pe pământul rece. Matias s-a îndepărtat din nou, de data asta ajungând lângă tatăl său. La o singură şoaptă a acestuia, Matias a devenit rigis în mâna lui dreaptă făcându-şi apariţia o sabie. Una care a fost foarte folosită la vremea ei. Luciul ei incandescent fiind întrerupt în câteva locuri din cauza loviturilor puternice pe care le-a încasat.
Gabriel s-a pus în faţa mea protejându-mă. Ca la un semn secret amândoi s-au aruncat în luptă. Niciunul ezitând. De parcă ar fi aşteptat lucrul ăstza de ani de zile, niciodată având ocazia să o facă. Totul se mişcă atât de repepde între ei doi încât nu poţi vedea altceva înafara scânteilor produse de contactul celor două săbii.
Într-un moment de neatenţie de a lui Matias, Gabriel l-a lovit în braţul stâng şi în stomac lăsînd în urma lui două răni însângerate. Dar asta doar l-a înfuriat şi mai tare pe Matias. Atacul lui nelăsându-se aştreptat prea mult. După un pumn bine plasat în coaste, pumn cvare l-a aruncat pe Gabriel l-a pământ, sabia lui Matias a trecut atât de aproape de adversarul său înât i-a retezat vârful aripii stângi.
De aici totul a continuat cu şi mai multă înverşunare. Imediat după atacul lui Matias, ca şi cum s-ar fi înţeles, aripile celor doi le-au schimbat băieţilor câmpul de luptă. L-au mutat în aer. În puctul ăsta al luptei nu se mai putea distinge nimic. În acel moment, o şoaptă încâlcită a trecut pe lângă mine, înfiorându-mă. Imediat după aceea o pereche de braţe s-au încolăcit în jurul meu, eu şi atacatorul meu pierzându-ne în umbrele nopţtii. Lăsându.i pe băieţi să-şi continue lupta.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-'
Buun ce vroiam sa va intreb... v-a placut? daca da ce parte? Mai am o mica micuta rugaminte, as vrea sa lasati intr-un comm daca va place evolutia povestii pana acum si cam la ce va asteptati. Sunt curioasa cati imi citesc povestea. Deci daca nu cer prea mult, un comm ataaat :o3
Sunteti cei mai tari.
Kisses Dark Rose
P.S. Team Matias sau Team Gabriel?:>:>
helloooooooooooooooooooo......team matias!!!!!!!!!!!!!!duh!!!!p0ovestea este geniala....
RăspundețiȘtergere