duminică, 12 august 2012

Capitolul IX, Partea I

Capitolul IX -Partea I- Dezvăluiri...


Trebuie neapărat să-l găsesc pe Gabriel. Şi unde se presupune că o să găsesc un pumnal de argint? Exact acum trebuia să fie lună plină. Peste două zile nu era bine? Oftez silenţios. Toate trebuie să se întâmple în seara asta. Şi eu care credeam că o să mă relaxez cum trebuie în seara asta. N-am eu norocul ăsta.
Telefonul începe să se audă, spărgând liniştea persistentă de la mine din cameră. Se pare că cineva s-a gândit să-şi mai verifice telefonul.
--Hey, ce s-a întâmplat de m-ai sunat?
--Eşti acasă?
--Umm, da de ce?
--Nu pot să îţi spun la telefon, vorbim în cinci minute la tine.
Deci, cum o să îi spun, fără să fiu nevoită să îi explic provenienţa biletului? Hmm, o să îi spun doar că l-am găsit la mine în cameră şi o să sper în secret că o să mă creadă.
--Deci, ce e aşa de urgent?
--Asta e urgent, spun eu arătându-i biletul.
--Şi de ce e nevoie şi de mine?
--Pentru că eşti fratele lui, presupun.
--Dacă pui problema aşa. Oricum, de pumnal pot să fac eu rost. Dute să te odihneşti puţin.
--Aşa am să fac. Ne vedem mai târziu.
Ceva e ciudat la Gabriel. Nu pot să-mi dau sema ce. Poate sclipirea ciudată din ochii lui, sau poate chiar tonul vocii. Mai bine mă duc să mă odihnesc puţin, presimt că o să fie o noapte luungă.

***

--Trezirea!
--Hmm... ce?... unde mă duceţi?
--Haide, demonule, ai treabă.
--Te-ai lovit la cap? Ce naiba faci?
--Să taci! Eu dau ordinele aici!
Nu înţeleg ce e cu el. Cel mai probabil are scăpări de memorie sau ceva. Altfel nu pot pricepe. Văd că în prima fază nu am reuşit să scot nimic de la Tor. Totuşi e ceva cu el, nu l-am văzut niciodată aşa de serios. Poate că telepatic o să îmi spună ceva.
"Centurion!"
"Ce vrei mă?"
"Cine te-a pocnit în cap de te comporţi aşa?"
"Bă da paralel eşti. Încerc să te scot de aici, acum fă linişte trebuie să reuşesc să rămân la fel de calm şi de serios."
"Mi se părea mie că eşti ciudat de calm."
"Te miri mai târziu. Încearcă să pari bătut de soartă."
"O să mă străduiesc."
Deci asta era. Putea să spună de la început sau ceva. Dar nuuu, hai să-l traumatizăm pe Matias mai bine. Câteodată nu pot să îmi dau seama cum de am ajuns aşa de buni prieteni. Ar mai fi un singur lucru pe care trebuie să-l lămuresc cu el. Ce a căutat el la spital după ce i-au revenit aminirile Patriciei? El marele doctor s-a grăbit să-mi salveze sufletul pereche. Da sigur, vezi să nu.
Fiind atât de adâncit în gândurile mele atât de "profunde", nu am realizat că am ieşit din temniţe. Nu credeam că o să fie atât de uşor. Parcă prea uşor, ceva e putred aici.
--Plecaţi undeva băieţi?
Am spus eu: prea uşor
--L-am scos pe Matias puţin la aer.
--Chiar ai pretenţia să te cred?
--Dap.
Am simţit cum încet-încet tatăl meu începe să preia controlul minţii mele, manevrând demonul din mine aşa cum vroia el.
--Tor, p...pleacă.
--Nici să nu te gândeşti la posibilitatea asta.
--Dute! Aminteşteţi că în lumea asta poate să mă manipuleze foarte uşor, iar eu nu ştiu cât mă mai pot împotrivi.
--Nu pot să cred că fac asta. Ai grijă de tine prietene.
--Haide, fiule, am ceva foarte important de făcut pentru tine.

***

Nici nu apuc să aţipesc bine, căci sunt trezită de bătăi disperate în uşă. Of... Deea ar trebui să se fi învăţat minte în privinţa trezitului prea brusc în ceea ce mă priveşte. Dar ce să vezi: nu Deea m-a trezit, ci Gabriel. Îl las să intre în cameră, el afişând o expresie super serioasă. Nu e de bine, presimt asta.
--Trebuie să vorbim.
--Despre ce?
--Despre mine, Matias. Pe scurt, despre tot.
--Ook.
--Ce şti tu despre Matias?
--Păi nu prea multe, având în vedere că nu am stat prea mult la discuţii.
--Şti că nu la asta mă refer.
Ştiam. Doar că un colţişor din inima mea spera încă. Spera că totul nu a fost decât un vis urât.Dar se pare că nu e deloc aşa. Totul e cât se poate de real.
--Mai nimic. Nu e ca şi cum mi-ar fi dat o descriere amplă a naturii lui.
--Ai dreptate. Nu ai de unde să ştii.
--Dar îmi poţi spune tu. Nu-i aşa?
--Mda... vrei varianta scurtă, sau o întreagă istorie a familiei mele?
--A doua vaiantă sună mai tentant.
--Mă gândeam că asta vei spune. Ar fi bine să te aşezi, o să dureze ceva.
Poate că n-am făcut bine cerându-i asta. Cine ştie ce secrete ascunde această familie.


Lucifer



--Toate acestea au început imediat după crearea speciei umane. Câţiva îngeri printre care şi Lucifer s-au răzvrătit, motivând că nu vor să fie pe planul doi, ei cei care au fost creaţiile preferate ale Lui. Au fost înfrânţi de către arhangheli şi izgoniţi pe Pământ. Totuşi, lui Lucifer i s-a pregătit o pedeapsă ceva mai aspră. El a fost pus să conducă Iadul, ţinându-i în frâu pe demonii de acolo. Atunci, el s-a autoproclamat ca fiind Prinţul întunericului. Oricum, sub conducrea lui totul a mers într-o anumită ordine. Dacă poate exista aşa ceva în inima haosului.
--Dar ce legătură are Lucifer?
--Ascultă doar... Au trecut mii de ani în aceaşi manieră. Tatăl meu şi a lui Matias, Aaron, era mâna dreaptă a lui Lucifer. Totul a mers bine. Până când tata a aflat de o anumită fiinţă supranaturală a cărei putere era capabilă să-l distrugă pe Lucifer, lăsând astfel un loc liber pe tronul Lumii de Jos. Tata a căutat-o mult timp, pretextând că o face doar pentru ai mări puterea stăpânului. A căutat-o până când în anul 1719, în Anglia a găsit-o. Pe atunci, ea era doar o simplă slujitoae a unei ducese.
El a vrăjit-o, a fermecat-o până când ea, îndrăgostită până peste cap de el, a fost de acord să fugă împreună în Franţa. În timpul călătoriei ea s-a simţit foarte rău. Avea greţuri şi ameţeli puternice, nesuportând mâncarea în jurul ei.
--Era însărcinată.
--Da, era însărcinată. Totul a mers bine până când la un moment dat, peste nouă luni ea a dat naştere la trei fiinţe minunate, tot atunci puterile i s-au activat. Tatăl meu a omorât-o, folosindu-i puterea pentru a-l îndepărta pe Lucifer de pe tron.
--Dar copii? Ai spus că a avut trei copii.
--Da, doi băieţi şi o fată.
--Băieţii eraţi voi doi nu-i aşa? A încuviinţat încet. Dar atunci ce s-a întâmplat cu fetiţa?
--Despre fată nici nu s-a ştiut la început, pentru că o servitoare o luase la ea. Clara a fost trimisă de către Creator pentru a avea grijă de noi. Ne-a fost ca o mamă. Dar abea peste 17 ani am descoperit ce suntem. Într-un fel era de aştepta ca Matias să fie demonul. El încălca regulile întotdeauna. Până şi înfăţişarea i se potrvişte.
Imagineazăţi o noapte cu lună plină, un călăreţ misterios, cu privirea la fel de întunecată ca şi cerul de deasupra lui. Un singur cuvânt poate descrie scena asta: Matias.


Si credeati ca eu am imaginatia bolnava.
Asta si-a imaginat Patri cu privire
la calaretul misterios :D


Eu am fost întotdeauna cel cuminte, care îl scotea pe el din belele. Iar asta se întâmplă şi acum.
--Dar fata? Cu ea ce s-a întâmplat?
--Din fericire ea a fost doar o fiinţă umană. Din nefericire, ea purta puterea mamei ei. Putere care a rămas ascunsă jumătate de mileniu.
--Până acum.
--Exact. În timp, sângele părinţilor mei s-a pierdut din venele strămoşilor tăi. Dar puterea a rămas. Iar acum a atins maximul
--E de necrezut. Dacă mi-ai fi spus asta acum câteva luni te-aş fi întrebat din ce carte ai mai scos povestea asta. A totuşi câteva întrebări.
--Ascult.
--De ce am "tatuajul" ăsta? Şi de ce e aşa de important ca pumnalul să fie din argint?
--"Tatuajul", aşa cum îi spui tu e defapt un însemn. Sunt sigur că l-ai văzut deja pe cel al lui Matias.
--Aham.
--Şi e exact la fel, înseamnă că sunteţi suflete pereche.
--CE?
--Dap. Iar pumnalul trebuie să fie din argint pentru că doar argintul pur poate răni aura ce deţine puritatea şi tot odată puterea sufletului tău. Şi după cum cred că şti, demonii precum Matias cu asta se hrănesc. Cu suflete. Pentru că aura e o proecţie a sufletului. Cu cât străluceşte mai tare, cu atât sufletul e mai pur.
--Şi ce legătură are asta cu mine?
--Nu o să înţelegi până nu o să vezi.
--Ce vrei să spui?
--Vreau să spun că încurând iasă luna şi cred că noi avem treabă.


-----------------------------------------------
Deci, cum vi s-a parut? Aveti o parte preferata?

2 comentarii:

  1. complicat rau......dar asta nu inseamna ca nu mai vreau repede continuarea;;)

    RăspundețiȘtergere
  2. http://justonelastdance-lostindr3ams.blogspot.ro/2012/08/leapsa-muzicalax.html ai o leapsa>:D<

    RăspundețiȘtergere