Muncă, muncă şi iar muncă. Şi eu care credeam că s-a terminat. Cine e tipul ăsta oricum? Sincer, m-a cam speriat. Presupun, că ar fi trebuit să aştept. Toată liniştea mi-a fost ruinată de Deea care a intrat brusc în cameră.
--Tu ce ai mai păţit?
--Nu e nimic cu mine. Ci cu Matias.
--Nu sunt sigură că mă interesează.
--A dispărut!
--Ce?
--Wow, da ce repede ţi-am captat interesul.
--Vrei să spui că nu am voie să mă îngrijorez?
--Nu spun asta. Doar că atunci când i-am pronunţat numele ai făcut o faţă... zici că te tortura cineva.
--Oricum. Ar trebui să-l căutăm, nu?
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
--Dă-mi drumul!
--Nici nu mă gândesc. Acum că tu eşti capturat, o pot prinde mult mai uşor pe Patricia. Sau ar trebui să îi spun Ankara?
--Tu de unde şti?
--Fratele tău nu îşi poate ascunde gândurile la fel de bine ca tine.
--Şi cum ai de gând să o prinzi?
--Momentan, fosta ta prietenă trebuie să îşi reia viaţa dublă. I-am cerut să-mi aducă nişte planuri, când o va face, o voi răpi.
--Punând totul în cârca mea, nu-i aşa?
--Mă pricep foarte bine să manipulez demonul din tine.
--Mi-ai demonstrat asta.
--Mă bucur că nu te-am dezamăgit, fiule.
--Oh, mai taci.
-.-.--.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Unde naiba a putut să dispară? Cine îl mai înţelege? Nici nu ştiu de ce mă mai interesează, dacă pentru el totul a fost un amărât de joc. Oh stai ştiu, pentru că îmi pasă. Totuşi am o vagă impresie că ştiu pe unde e. Cred.
Mă duc în sufragerie să-mi iau jacheta, când dau de Deea.
--Hei.
--Hei...
--Când te-ai tatuat?
--Hmmm?
--Ai un tatuaj pe gât şi unul pe toată mâna stângă.
--Sunt semi-permanente.
--Aha... şi unde mergi?
--Merg la o plimbare. Apropo, vreun semn de la Matias?
--Încă nu.
--O să apară el, stai liniştită.
--Sper.
Ies din casă, în timp ce îmbrac jacheta. Chiar mă întrebam când o să apară, acum că mi-au revenit amintirile. Era doar o chestiune de timp.
Sper să fie în pădure. Sper asta din tot sufletul. E frig totuşi. Se pare că iarna vine mai repede anul ăsta. Sau poate că nu sunt obişnuită cu anotimpurile aici pe continent. Nu e de ajuns că trebuie să îmi reiau viaţa dublă, mai trebuie să-l caut şi pe Matias. Asta dacă o să mai găsesc luminişul ăla. Având în vedere că ultima dată l-am găsit inconştient.
Ha! Ştiam eu că o să-l găsesc. N-a fostchiar aşa greu. Nici urmă de Matias, zici că l-a înghiţit pământul. Măcar de ar răspunde la telefon.
Mă las încet pe pământ, privind în gol, când simt ceva moale şi catifelat sub degetele mele. Când mă uit mai atent, văd câteva pene negre. Pene care seamănă foarte mult cu aripile lui.
Of, Matias, pe unde eşti?
multumesc ca ma lasi asa in aer...si eu ce ar trebui sa fac in continuare????si ce e in capul lui matias???vrea sa il ajute pe taica-su???dar de fapt de ce mai intreb ce e in capul lui cand stiu ca raspunsul e nimik...hai cu next-ul!!!
RăspundețiȘtergere