Capitolul I

Cum am spus ceva mai devreme... aici aveti primul capitol al celei de a doua parti a povestii. Sper sa va placa.
=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=


Another Kind Of War - Partea a II-a.

Capitolul 1 - Sărutul...


--Trezirea!
--Hmm.. ce e? Încă cinci minute.
--Nici un cinci minute. Haide.
--Şi unde mă rog frumos vrei să vin îmbrăcată aşa?
--Ai dreptate. Schimbăte, eu te aştept în sufragerie.
Dacă nu mă înşeală simţurile mele pe jumătate adormite, aş spune că nu mai poate de nerăbdare, sau e posobil să fie supărată. Dar nu prea are de ce să fie supărată. Nu pe mine în orice caz. Bun, lăsând la o parte enigma umblătoare supranumită şi Deea, eu cu ce mă îmbrac? Nici măcar nu ştiu unde vrea să mă ducă, aşa că o să îmi iau blugii mei preferaţi o bluziţă cu mâneci trei sfert şi adidaşii. Confortul e pe primul loc astăzi.
Abia am apucat să mă odihnesc puţin. Visele astea mă obosesc mai mult ca orice. Hmm... oare dacă o să vorbesc cu Matias or să înceteze? Posibil, dar eu nu o să vorbesc cu el atâta timp cât şi el mă ignoră.
Brrr! e aşa de frig pe holul ăsta. Mă întreb de ce. O să rezolv problema asta mai târziu, acum am ceva mult mai vital de făcut.
--Pot să ştiu şi eu de ce în numele a tot ce e sfânt sunt trează?
--Pentru că a venit Gabriel să ne cheme la un prânz, a spus că e obligatoriu. Ordin dat de Clara, aparent.
--Pentru atâta mai ridicat din pat? spun eu îndreptându-mă înapoi către dormitor.
--Te-am ridicat din pat pentru că în 15 minute trebuie să fim acolo.
--Serios?!? Păi de ce nu ai spus aşa de la început. Hai odată! Nu vreau să o ştiu pe Clara supărată pe mine.
--Dacă ştiam că doar atât era nevoie să spun, nu mă mai chinuiam să trag de tine jumătate de oră...
Totuşi, chiar atât de mult am dormit? Nu se prea simte, vreau să spun mă simt mult mai obosită ca aseară.
Mă întreb ce s-a întâmplat cu peretele ăsta de e reparat. Şi e reparat doar aşa, de parcă persoana care a făcut-o nu a avut nici mai mic chef. Pot să jur pe aproape orice că Matias e vinovatul. Oricum în dimineaţa asta dau peste o grămadă de mistere. Prima oară cu frigul ăla inexplicabil, apoi Deea şi acum asta. Încep să mă simt ca în Scooby Doo. Dar asta nu mă priveşte pe mine în momentul ăsta. Sun la uşă, amândouă fiind întâmpinate aproape imediat de către Gabriel.
--Bună! Haideţi, intraţi. Mama a spus că masa e gata în 10 minute.
--Ok.
Nici nu mă mai gândesc să întreb ce găteşte, nu vreau să fiu trasă în bucătărie. Tot ce văd acum în faţa ochilor e canapeaua moale din sufragerie. Bine, acum nu o să-l băgăm la socoteală şi pe Matias care ocupă jumătate de canapea şi pare mai somnoros decât mă simt eu, dacă e posibil aşa ceva.
--Neaţa! spun eu, trândindu-mă lângă el pe canapea.
--Da, ce ... ce arde? Ah, tu erai... Ce cauţi pe la noi?
-- Mama ta ne-a invitat pe mine şi pe Deea la prânz. Nici eu nu ştiu de ce...
--E şi Deea aici?
--Da, e la bucătă...
Nici nu mă lasă să îmi termin propoziţia căci pleacă. Uhh îl ştiam eu nepăsător şi arogant şi super drăguţ cu nişte ochii... ce tot aberez aici, oricum, nu e chiar politicos să faci asta. Măcar mi-a lăsat canapeaua liber. Da, de parcă mi-ar folosi asta la ceva. Cred că o să ies puţin în curtea din spate. Am nevoie de o gură de aer proapăt.
WoW. Totul e în atâtea culori vii. Cum de nu am descoperit locul ăsta mai devreme. Deci, aşa o să arate şi curtea mea din spate. Sper. Trebuie doar să o întreb pe Clara ce fel de plante şi copaci a plantat aici.
Mă plimb încet pe alee, şi când spun încet mă refer la modul super silenţios, nu vreau să stric armonia ce pare să domine locul ăsta. Tocmai de aceea cei doi nu m-au auzit. Imediat după colţ era pusă o bancă de piatră. Pe acea bancă erau Matias şi Deea sărutându-se.

=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=
Deci, cum vi se pare. Stiu ca o sa vreti sa-mi luati gatu' pentru ultima faza, dar inca nu ati vazut totul. Mai multe nu dezvalui, vreau sa va pregatesc o surpiza >:)>:). Partea preferata >:>:???