Capitolul 11

Mii si mii de scuze ca am intarziat;)
Anyway Enjoy
------------------------------------------
Capitolul 11-Răsturnare de situaţie




    Întuneric, doar întuneric. Sincer încep să mă satur de el. Trag aer în piept, îmbătându-mă cu un parfum destul de cunoscut. Lumina începe să spargă tot acest abis întunecat. Deschid încet ochii, dându-mi seama că nu sunt în nici o pădure ci la mine în bibleotecă, cu doi tipi deasupra mea....asta e ciudat. Nu-mi amintesc să-i fi cunoscut. Parcă sunt fraţi dar nu prea. Unul e blond, celălat e brunet, unul are ochi verzi, celălalt îi are albaştri.
   O doamne, dacă sunt agenţi trimişi de fratele meu. Dar nu, nu are cum, nu am lăsat nici o urmă. Totuşi. Drace! Patri eşti o toantă cu T mare, cum poţi să uiţi că fratele tău vine să stea la tine peste noapte. Ar cam trebui să ajungă.
  --V-aţi putea da jos de pe mine, vă rog?
  --Da, sigur, scuze!
   Sunt amuzanţi, felul în care se sincronizează atunci când vorbesc.
  --Am câteva întrebări...
  --Ascultăm...
  --Cine sunteţi şi ce căutaţi în casa mea?
   Sunt în şoc, şi mă rog de ce ar fi, nu-mi amintesc să-i fi văzut până acum. Oricum, dacă ar trebui să aleg între ei doi, cu siguranţă pe cel blond. Mi se pare aşa de drăguţ, de inocent, pe când brunetul pare periculos, întotdeauna în alertă, nu că mi-ar fi frică sau ceva. Totuşi, oare unde am pus aparatul foto. Arată atât de pierduţi în spaţiu. Până la urmă au de gând să-mi spună cine sunt sau chiar vor să-i dau afară? Există o singură cale de a afla.
  --Deci îmi răspundeţi la întrebare?
  --Da, eu sunt Matias Darkfaith.  
  --Iar eu Gabriel Darkfaith.
   Ha! Ştiam eu că sunt fraţi.
  --Şi sunteţi la mine în casă pentru că...
  --Ne plimbam prin pădure şi te-am găsit zăcând inconştientă pe o cărare.
  --Şi de unde aţi ştiut unde locuiesc?
  --Suntem vecini, noi locuim vizavi.
  --Aha...
  --Dar nu îţi aminteşti nimic?
  --Zilele de ieri şi de azi sunt un total mister pentru mine, dar mai sunt şi găuri.
  --Bine atunci, sper că te simţi mai bine, pa!
  --Pa!
   Sunt şi mai în ceaţă decât mai devreme. Mai bine mă duc să ascund armele şi echipamentele, nu vreau ca fratele meu să le găsească. Asta ar însemna condamnare la moarte. Deci, unde să le pun până la urmă? Hmmm....în pod e prea mult praf şi nu îl pot încuia, în cămăruţa sau debaraua de pe hol nici măcar nu încap toate acolo. Ştiu! Subsolul, e perfect îl pot încuia, şi nici nu are ce să caute în subsol. Cu un singur drum până la acolo, reuşesc să duc toate lucrurile ,,incriminatoare". Le aranjez cât de cât, când aud soneria. Pe bune acum? Alt moment nu îţi puteai găsi să ajungi. Perfect, acum mai şi strănut, nici nu cred că am stat mai mult de zece minute şi deja arăt de parcă aş fi şters la praf timp de mii de ani. Încerc să-mi scutur hainele cât de cât, apoi deschid uşa.
  --Bună, surioară.
  --Bună, David, ţi-am spus să nu-mi mai spui surioară, nu mai am 10 ani.
  --Pentru mine tot surioara mea mai mică rămâi. Acum, unde spuneai că o să dorm?
  --Cum ţi-am spus şi la telefon, nu am reuşit să renovez decât dormitorul meu, bibleoteca şi baia de la etaj. Deci, pe canapeaua din bibleotecă.
  --Am înţeles.
   Acum presupun că vă întrebaţi cum arată fratele meu. Să-l descriu puţin.E cu un cap mai mare ca mine (eu am 1,70-1,75) e brunet, binefăcut, are ochii căprui sau negrii, sincer niciodată nu mi-am dat seama. Are 25 de ani, deci cu 3 ani mai mare decât mine. Ah şi era să uit un punct esenţial. E cea mai mare corvoadă pe capul meu de ceva vreme. Mai exact de când am început să fiu Black Rose.Vreau să spun că e agent al F.B.I.-ului de vreo 5 ani, iar acum mai e şi şef peste ei. Singurul lui scop a fost să mă prindă pe mine, mă rog pe Black Rose, e totuna.
  --Ai ceva de mâncare? Nu am mai mâncat de dimineaţă?
  --Da, dute şi mănâncă, mie îmi e somn, noapte bună!
  --Da, noapte bună!
   Nici nu apuc să mă schimb în pijamale, când aud zgomote în fereastră. Mă duc să verific şi nu văd pe nimeni. Bine, asta a fost ciudat. După un duş revigorant, tot ce am mai putut vedea în faţa ochilor a fost patul cu cearceafurile sale moi.


*** Întuneric, o singură lumină, şi aia foarte slabă. Mă îndrept către ea, lumina devenind din ce în ce mai puternică. Mă uit în jur. Totul este alb, alb şi pustiu, exceptându-mă pe mine şi pe cei doi băieţi pe cere i-am cunoscut mai devreme.
    Dar sunt foarte diferiţi. Au aripi? Asta e ciudat, par să se certe. La naiba, Matias începe să se enerveze. Culmea îmi pot da sema numai după felul în care i se măresc aripile. Gabriel la fel. Binele şi răul. Îngerii şi Demonii.
    Încerc să merg mai departe, dar ceva mă opreşte. Pare a fi un zid sau ceva ce îi ţine înăuntru, nepermiţând nimănui să treacă dincolo pentru ai deranja. Atunci mai bine urmăresc ceea ce fac.
    Matias se îndreaptă către Gabriel, acesta scoţând o sabie albă uimitoare, imediat îndreptând-o spre adversarul său. Dar nici Matias nu se lasă mai prejos. În mâna lui dreaptă apare o sabie neagră. Dacă mă uit mai atent, pot observa aceleaşi gravuri pr ambele săbii. Încă o dată sunt fraţi, deşi se urăsc.
    O luptă crâcenă care se termină cu un Gabriel înjunghiat în piept. În acel moment bariera s-a rupt, permiţându-mi să trec mai departe.
  --Gabriel, nu, nu Gabriel rămâi cu mine. Te rog nu muri.Te rog.
   Aparent şi mie mi-au apărut aripi. Pot vedea asta în reflexia "pământului". Acum ce se mai întâmplă. Devine din ce în ce mai ciudat. Dar faptul că mie mi-au apărut aripi, nu-l ajută cu nimic pe Gabriel.
  --Nu poţi, nu ai voie să mori. Mă auzi, îţi ordon să nu mori, să nu mă părăseşti. 
  --NU E CORECT! Pe mine m-ai iubit prima oară. Te urăsc frăţioare. Te urăsc din ce în ce mai mult. Pe mine mă iubea înainte să vii tu. Totul mergea perfect. Dar nu, trebuia să vii tu să strici totul.
    Mă ia de mâini, ridicându-mă în picioare, privindu-mă adunc în ochi şi continuându-şi discursul:
  --Haide, Patri, şti că pe mine mă iubeşti. Haide ami...***


  -- Patri, Patri trezeştete a fost doar un coşmar.
  --C-ce coşmar?Ce cauţi tu la mine în cameră? E deja dimineaţă?
  --Nu prostuţo ai avut un coşmar. Ţipai întruna "Gabriel nu, nu...". Totuşi ce ai visat?
  --Să mă împuşti dacă îmi mai aduc aminte.
  --Lasă, bine că a trecut. Te simţi bine?
  --Perfect. Dute înapoi la culcare.
  --Ok, noapte bună în continuare.
  --Noapte bună!
   Brrr! Ce mai coşmar.Auzi la mine. Aripi, îngeri, demoni, da sigur, de parcă ar exista aşa ceva.
   Dimineaţa a venit destul de repede, poate prea repede. David a luat micul dejun şi a plecat. Huh, am scăpat şi de el. Cred că ar trebui să mă duc să curăţ praful de la subsol, dacă tot am de gând să-mi ţin echimpamentele acolo.
   Uf, am uitat că nu am cumpărat produse de curăţat. N-am nici măcar aspirator. Totuşi, până mă duc în oraş, poate conving un vecin sau vecină să-mi împrmute aspiratorul. Produsele le găsesc şi la magazinele de aici. Bun, la ce vecin mă duc? O să încep cu vecinii de vizavi. Sun la uşă, în mai puţin de un minut, uşa se deschide dezvăluindu-mi-l pe Matias. Pot paria pe identitatea mea că abia acum s-a trezit. Arată aşa de somnoros. 
  --Hey, Matias nu?
  --Hey. Da, Matias.
  --Dragle, cine e la uşă?
  --E Patri, mamă!
  --Ah, bună dragă, băieţii mi-au spus că ţi-ai piedut memoria. O să mă prezint din nou, sunt Clara Darkfaith.
  --Mă bucur să te cunosc din nou, Clara.
  --Dar de ce stai în pragul uşii? Eşti binevenită oricând. Şi acum, cu ce te pot ajuta? 
  --Păi, aveam nevoie de aspirator până o să-mi iau unul al meu.
  --Sigur, oricum nu-l prea folosesc. Gabriel, îl aduci tu te rog, e în debara.
  --Imediat.
    Casa Clarei e uimitoare. E decorată cu atâta stil, şi totuşi atât de modern. Îmi place.
  --L-am adus!
  --Cum Matias e pe jumătate adormit, ajut-o tu să-l ducă până acasă. E totuşi destul de grea masinăria aceea.
    Până la urmă am făcut curăţenie în subsol. Cred că am inhalat tone de praf acolo, dar nu mai contează, acum totul străluceşte. Mai am jumătate de zi liberă oare ce să fac. Mă plictisesc de moarte. Poate ies la o plimbare, sau decorez o cameră, nu că m-ar deranja. Soneria începe să facă un zgomot infernal, întrerupându-mă din făcut planuri.
  --Patricia Froster?
  --Da, de ce întrebaţi?
  --Aveţi un colet de la Mara Froster.
  --Mulţumesc.
  --O zi bună, la revedere!
  --La revede.
=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=-=
Deci care e partea preferata?
V-ati dat seama cine e David?:D
Ne mai auzim ;):D
Dark Rose