Capitolul 9

 Capitolul 9- Cumpărături,o transformare stranie şi un telefon buclucaş


     --Deci, mai vrei să mergem în oraş sau lăsăm pe altădată?
     --Păi ar fi bine să mergem. Dar prima dată aş vrea să-mi iau o maşină. Mă gândeam că tu şti mai bine oraşul şi te pricepi şi la maşini....
     --Da bine, am priceput aluzia, te ajut să îţi alegi o maşină.
     --Ok, mă duc să mă schimb şi vin să vorbesc cu Clara.
     --Ok, o să te aştept în sufragerie.
     --Revin în câteva minute.
   M-am îndreptat către garderobă, alegând într-un final o rochiţă roşie, colanţi negri, cizmuliţăle de un gri roşiatic şi geanta de o culoare mai ciudată (întuneric:negru; lumină: roşu metalic). Nu termin bine cu pregătirile căci îl aud pe Matias strigându-mă.
   --Vin imediat, aşteaptămă în sufragerie.
   --Ok, doar grăbeştete.
  Mă machiez mai natural, părul îl las liber, buclele mele făcându-şi apariţia. Mă îndrept către sufragerie, când aud un zgomot dinspre uşa care duce la curtea din spate. Se aud gemete şi ţipete, care sincer încep să mă sperie. Îmi sprijin capul de uşă, acultând conversaţia din partea cealaltă.
   --De ce te-ai întors? Parcă ne-am înţeles că o să rămâi acasă.
   --Chiar credeai că o să te ascult? Am aflat unde se ascunde. Acum nu mai are nici o cale de scăpare, nici măcar nu are un protector ca prima.
   --Vorbind de prima, nu ţi+a ajuns toată puterea pe care ai luat-o de la ea?
   --Ba da, dar nu şti niciodată...
   --Doar pleacă. Ok?
   --Plec, deocamdată, dar nu o să ştii când mi se năzare să mă întorc.
  Mă întorc în sufragerie, la timp, pentru că Matias se întorcea şi el. Bine Patri, comportăte normal, nu-l lăsa să-şi dea seama că l-ai auzit. Dar totuşi ceva e schimbat, ca şi cum a fost trezit demonul din el, asta la figurat spus, părul care înainte îl credeam întunecat, acum era mai negru ca pana corbului, era noaptea însăşi pusă acolo. Ochii care până acum erau de un albastru adânc acum, pupilele îi erau atât de dilatate, încăt nu mai era decât o fâşie subţire albastră care înconjura acel negru hipnotizant. Aura ce-l înconjura era neagră, asta ipotetic vorbind, nu că ia-ş putea vedea aura, dar într-un anume fel o pot simţi. Îmi place mai mult aşa, nu ştiu de ce, pur şi simplu trezeşte ceva în mine. Ceva ce nu ştiam că există.
   --Mergem sau a intervenit ceva? Te văd îngrijorat.
   --Sigur că mergem. Haide doar să vorbim cu mama.
  Până şi vocea îi e schimbată, nu mai e calmă şi dulce, în schimb îi era dură şi catifelată . Of.... începe să-mi placă partea asta a lui din ce în ce mai mult, şi presimt că nu e de bine.
  Ne îndreptăm către casa lui, intrăm direct, găsind-o pe Clara lăcrimând în timp ce se uita la un serial.
   --Mamă, vezi că iau maşina, mă duc cu Patri în oraş.
   --Bine, bine, doar să nu stai mult.
   --nu înţeleg, de ce nu vroiai să vorbeşti cu ea?
   --Dacă ştiam că trebuie să vorbesc cu ea atunci când se uită la T.V.
  Urcăm în maşină, amândoi adâncindu-ne în tăcere. Îmi îndrept privirea către fereastră, bucurându-mă de peisajul liniştit de sfârşit de septembrie. Frunzele copacilor sunt de la roşu aprins la un galben calmant. În 20 de minute ajungem în oraş, îndeptându-ne către un magazin de mobilier şi decoraţiuni interioare.
  Am găsit perdelele albe de satin, bibleoteca este destul de încăpătoare, o canapea nu bej ci neagră, a fost singurul model care chiar mi-a plăcut. Biroul a fost destul de greu de găsit, optând în final la unul din lemn masiv negru cu decoraţii ieşite în relief mai deschise. Un covor pufos bej spre alb, dulăpiorul pentru băuturi şi un dulăpior pentru actele lui Matias. Am aranjat ca un echipaj de la magazin să meargă cu ele înainte, pentru a le putea aranja, le-am dat cheile, spunândule în ce cameră să intre şi cum să aranjeze totul. Urmând ca eu să plătesc totul la casă.
  De acolo am mers să-mi iau o maşină, după multe şi multe dezbateri am rămas la un Bugatti Reinasance, ultimul şi cel mai rapid model de pe piaţă.
   --După ce ajungem acasă, aş putea să trec pe la tine să-mi pregătesc cina?
   --Sigur, chiar vreau să te văd gătind.
   --Nu crezi că pot găti?
   --Nu ştiu cât de bine poţi găti, deşi pari cam pea mică pentru a mânui aragazul.
   --Hei, pe cine faci tu mică, în decembrie fac 22 de ani.
   --Da, dar mai sunt 3 luni până atunci,
   --Conversaţia asta nu s-a terminat. îi spun eu intrând în maţina mea.
  Urc în puiul meu, pornindu-l imindu-mă modul în care torcea sub mine. Ajung destul de repede în faţa casei, Matias fiind chiar în spatele meu. După zece minute eram în faţa uşii lui Matias, fiind întâmpinată de Clara, care era mai mult decât fericită să mă lase să-i folosesc bucătăria.
   --Intră, până îţi renovezi bucătăria, poţi s-o foloseşti pe a mea.
   --Bună, pregătită să-mi demonstrezi că te pricepi în bucătărie?
   --Bună, din nou, sunt foarte pregătită.
   --Despre ce tot vorbiţi voi acolo?
   --El crede că sunt prea mică pentru a mă descurca în bucătărie.
   --Eu cred că o să te descurci.
  În timp ce ne îndreptam spre bucătărie îl inspectam cu coada ochiului pe Matias. Era la fel de întunecat ca mai devreme, poate chiar mai întunecat, abia acum observând un mic semn negru în zona gâtului, era un tatuaj drăguţ, oare cum de l-am ratat pâna acum, având în vedere că în majoritatea timpului poartă tricouri. Neatenţia probabil.
   --Drăguţ tatuaj
    --Mersi.
  Îmi pun căştile mp3-ului în urechi, dând muzica la maxim, pentru că doar aşa sunt obişnuită să gătesc. Le dau jos când îl văd pe Matias că încerca să-mi spună ceva.
    --Miroase nemaipomenit, ce este?
    --Secret, dacă vrei să afli vi la mine să mănânci.
    --Apropo...... privirea lui mă sperie, oare ce vrea??
    --Ce e?
    --Şi tu ai un tatuaj la fel de drăguţ.
  Stai, despre ce vorbeşte, eu nu am ni un tatuaj. Mă îndrept către baie, uitându-mă în oglindă şi observând un tatuaj foarte asemănător cu a lui, doar că al meu înfăţişa o pereche de aripi foarte ciudate, colorate cu o nuanţă de negru care contrasta cu pielea mea albă. Uitându-mă mai atent la mine, părul meu de un şatenroşcat deobicei e acum de un şaten închis şi parcă încă şi mai buclat de cât ar fi normal, pâă şi ochii au o tentă de cenuşiu. Parcă într-un fel corpul meu reacţionează la schimbăile din corpul lui Matias, asta e destul de ciudat, dar poate că doar mi se pare. 
  Mă întorc în bbucătărie, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, încercând să-mi maschez şocul de când am aflat că am un tatuaj. Îmi pun căştile înapoi în urechi şi continui cu gătitul. După aproximativ încă 30 de minute de gătit intes, masa a fost gata. Clara îl pune pe Matias să mă ajute cu bolurile în care am pus mâncarea, acesta spunând că oricum ar fi făcut-o deoarece venea să mănânce la mine.
  Masa a decurs bine, deşi am mâncat pe măsuţa de cafea din sufragerie, stând pe penuţe. A fost plină de aprecierile lui Matias care mă mulţumeau şi mă bucurau deopotrivă.
    --Nu credeam că te descurci atât de bine.
    --Mă dezamăgeşti, chiar atât de neîndemânatică îţi par?
    --Nu, doar că nu pari obişnuită cu gătitul.
    --Ce-i drept, am fst mai băieţoasă, plăcându-mi fotaball-ul, luptele şi tot ce implica sportul,dar mai aveam şi momente cân tot ce vroiam era să gătesc şi să învăţ să-i fiu de ajutor mamei.
    --Cred că sunt foarte mândri de tine.
    --Ai dreptate.
    --Apropo, ce camere m-ai ai de reînnoit?
    --Păi aş mai avea camera de oaspeţi, baia de la parter, bucătăria, sufrageria şi hourile.
    --Muncă, muncă şi iar muncă.
    --Cam aşa... Am o idee
    --Ascult....
    --Păi cum mâine e duminică ai putea dacă vrei să-mi arăţi împrejurimile.
    --Sigur,  ştiu un loc perfect în care să te duc.
    --Abia aştept, ne vedem mâine atunci. Noapte bună!
    --Noapte bună!
  A doua zi a venit aproape pe nesimţite, alarma începând să sune disperată. O opresc, lăsându-mă înapoi în căldura cearceafurilor. Oare de ce am pus alarma să sune duminica? Mă pleynesc mental, amintindu-mi că azi Matias îmi va arăta împrejurimile. Mă ridic leneş din pat, îdreptându-mă spre aşa zisa baie pentru a face un duş, stând sub apa fierbinte mai mult ca deobicei.
  Înapoi în dormitor, mai exact în faţa garderobei, neştiind cum şi cu ce să mă îmbrac judecând după soarele de afară, optez pentru o pereche de colanţi albi-cenuşii şi o rochiţă turcoaz cu trandafiri albi şi negri. Un lănţişor cu pandantiv în formă de aripi şi cerceii care sunt set, ambele batând în două clori diferite. O pereche de pantofi cu toc mic de culoare gri. Un make up natural, lăsând "tatuajul" la vedere. Părul îl prind cu o clamă, ridicându-l şi sunt gata. Exact atunci îl aud pe Matias strigându-mă:
    --Haide, somnoroaso, te-ai trezit?
    --Da, vin imediat!
    --Te aştept în sufragerie.
  Am mai retuşat puţin coafura, machiajul şi sunt gata. Mă îndrept către sufragerie, Matias nu e nicăieri, văd cu coada ochilui uşa de la bibleotecă întredeschisă. Poate că s-a dus să vadă cum arată totul aranjat. Toate ipotezele mele s-au ruinat când l-am găsit moţăind pe canapea. Stând şi conteplându-l, îmi dau seama cât de drăguţ poate fi, e atât de dulce când doarme. Mă aplec peste el pentru al putea trezi, când el îşi deschide brusc ochii, eu încremenind acolo, pe pieptul său. Mă strânge în braţe, în aceelaşi timp ridicându-mi faţa spre a lui şi mă sărută. Un sărut dulce, tandru dar în acelaţi timp pasional şi posesiv, nu cre să mai fi experimentat aşa ceva până acum. dar totul se termiă repede. Prea repede, amândoi fiind întrerupţi de telefonul celuilalt. Ce ironie.
    --Alo!
    --Alo!
    --Bună, mamă.
    --Bună, dragă, sper că nu te-am deranjat de la ceva. Nici nu ştii de la ce mai deranjat.
    --Nu, sigur că nu, şti că întotdeauna îmi fac timp pentru tine.
    --Măcar tu, fratele tău nu ma mai sunat de ceva vreme.
    --Nici pe mine nu m-a mai sunat, de când a primit postul ală la F.B.I nu mai sună. Dar tu mamă, cum de m-ai sunat?
    --A, da, tatăl tău vrea să-şi mărească biroul şi se gândea să-ţi trimită ţie cărţile.
    --Super, chiar vroiam să vă întreb de cărţi.
    --O să îţi trimitem un colet cu ele.
    --Ok, o să-l ridic, doar să mă anunţi când.
    --Bine atunci, pa draga mea.
    --Pa mamă! 
--------------------------------------------------------------
oare ce se intampla cu fratele Patriciei nu va suna cunoscut sef......FBI, oricum, mai multe nu spun ca ma dau de gol, care e parte preferata? Ne mai auzim :D