duminică, 11 noiembrie 2012

Capitolul XIII

Capitolul XIII


   Tot ce vreau e să îmi găsesc curajul şi tupeul necesar să urmez într-u totul planul făcut de către Gabriel şi Mihail. Am nevoie de toată priceperea şi viclenia de care se poate folosi un demon pentru a-l putea răni mortal pe tata. 

   Cel mai greu lucru de care ne-am lovit imediat ce a fost făcut planul a fost găsirea unei modalităţi de a introduce îngerii, şi nu orice fel de îngeri în Lume de Jos. Singurul mod e prin aducerea lor ca şi pontenţiali sclavi şi sau pentru ai omorî deşi ştiu că nu le convine nici una dintre cele două opţiuni. Dacă ar fi război între cele două lumi. Atunci i-aş aduce ca şi prizonieri de război, dar momentan e pace. Încă nu ştiu cum să procedez. Până ne dăm seama cum să îi infiltrăm, Mihail a fost de acord să ne antreneze pe amândoi. Mai mult din lipsă de ocupaţie decât din altceva.

                            ***

    --Ce veşti îmi aduci?
    --Mă tem că unele foarte proaste.
    --Ce s-a întâmplat.
    --Aaron a capturat-o pe ultima.
    --La naiba. Şi cum se presupune că
o să ies din văgăuna asta ascunsă la naiba în praznic fără ajutorul ei.
    --Lucrez la asta. Haide, unchiule, trebuie să mai ai puţină răbdare, acum că Ea şi-a făcut apariţia nu mai durează foarte mult.
    --Sper să ai dreptate. Cred că ştiu pe de rost fiecare crăpătură din locul ăsta.

                            ***

   Cred că o să îmi pocnească fiecare oscior dacă îndrăznesc să mă mişc. Avea dreptate Gabriel. Antrenamentelor sunt foarte dure. Şi el a îndurat asta zile de-a rândul nu doar 2-3 zile cum o fac eu. Dacă mă gândesc mai bine. Gabriel pare că se simte foarte în formă. E posibil ca lui să-i priască antrenamentul. Cert e că eu nu sunt obişnuit cu aşa ceva.
   Între timp, mi-am dat seama cum să îi introduc pe ei în Lumea de Jos. Ştiu că tata vrea să se răfuiască cu Mihail, nu ştiu motivul, dar ştiu că o vrea. Dacă il duc pe Mihail o să fie destul de distrat încât să nu observe lovituriile mele. Tot ce mai am de pus la punct este strategia de atac. Nu pot să îmi dau seama încă ce puncte slabe ar putea avea. Trebuie să mă gândesc foarte bine la subiectul ăsta.

                          ***
   Nu am mai fost atât de aproape de libertate de foarte mult timp. Iluzia libertăţii chiar îţi dă forţă să mergi mai departe. Tocmai de asta mă simt în stare să îi îndur tortura lui Aaron. Atâta timp cât nu se gândeşte la verişoara mea, e bine. Nici măcar nu simt ceea ce îmi face. Asta e frumuseţea când eşti un demon de 1000 de ani, dacă nu te hrăneşti cum trebuie, simţurile tale încep să amorţească, până nu mai simţi nimic. Înafară de foame. Ea e cea care te distruge pe dinăuntru.

                        ***

    --Andrew, te simţi bine?
    --Sincer, nu prea. Mă omoară spatele.
   Ce e cu mine, nu am mai avut durerile astea de foarte mult timp. Mai exact de când am intrat la Academie. Nu, asta e imposibil. Am fost exilat. Fraele meu a fost obligat să-mi reteze aripile, pentru a ne pedepsii pe amândoi, pe mine pentru că am protejat ţinta şi pe el că m-a ajutat acum mai bine de 23 de ani. Doar dacă... Aaron are nevoie de toţi, şi mă refer la toţi demoni de care dispune, fie că sunt exilaţi sau nu.
    --Mă duc să răspund.
   În cadrul uşii stăt fratele meu geamăn. Mă rog, era acum arăt ceva mai matur decât el. Ciudat, nu a mai trecut pe aici de la aniversarea de 5 ani a Patriciei. Totul e din ce în ce mai ciudat. Nici nu vreau să ştiu de ce e aici.
   Tensiunea din spatele meu a fost eliberată când vechile mele aripi au ieşit la suprafaţă, sfăşiind cămaşa în carouri pe care o putam mai devreme. Spun o purtam, pentru că acum e vai şi amar de ea.
    --E imposibil. Nu s-a mai întâmplat aşa ceva până acum.
    --E posibil pentru că nu le-am retezat de la bază ci puţin mai sus de ea. În tot acest timp ele s-au regenerat. Ştiam că voi avea nevoie de tine frăţioare la un moment dat.
    --Şi în legătură cu ce te pot ajuta?
    --Ne priveşte pe amândoi în aceeaşi măsură.            Copii noştri au fost răpiţi de către Aaron. Cel puţin, eu abia acum am aflat unde a dispărut Hades al meu. Şi eu care credeam că a fugit.
    --De unde ştii că o să pot intra acolo?
    --Nu mai arăti ca acum 23 de ani bătrâne, nici nu or să te recunoască.
    --Alte informaţii nu mai ai?
    --O ba da, veştile bune abia acum încep. Am aflat de asemenea că cei doi băieţi a lui Aaron sunt pe Pământ.
    --De acolo trebuie să ne începem cercetările.
    --Sunt de acord cu tine frăţioare, mergem?
    --Mergem. Draga mea, stai aici, în caz că Hades şi Patri o să reuşească să scape şi să vină aici.
    --Aşa am să facă. Aveţi grijă de voi.  

2 comentarii:

  1. hai ca m-ai facut curioasa:*:*:* de ce trebuie sa se termine capitolul...:((

    RăspundețiȘtergere
  2. de ce l-ai facut asa scurt:((:(((foarte fain hai cu nextu kat poti de repede:X:X:XX

    RăspundețiȘtergere