Capitolul XI

Capitolul XI - Legături de familie

   Huh, am terminat însfârşit. Nu am văzut aşa răni nici la orele de practică de la şcoală. Şi am văzut multe. Încă nu îmi pot da seama ce anume i-a cauzat rana. Prima dată când l-am văzut m-am gîndit la o sabie, apoi am început să gândesc raţional. Nu prea are cum să fie lovit de o sabie, deşi ar cam fi singura armă care i-ar putea cauza o astfel de rană lui Gabriel. Pun pariu că toată lumea îmi ascunde ceva foarte important. Nu ştiu încă dacă de bine sau de rău dar voi afla.

                                 ***

   Mi-e foame... şi sete. Foarte sete. Am impresia că stau aici de o grămadă de vreme. Dar nu a trecut chiar aşa de mult. Băieţii cu mâncarea au mai trecut de 2 ori. De fiecare dată trecând pe lângă celula mea ca şi cum ar fi fost goală.
   Încet-încet ochii mi s-au obişnuit cu bezna dominantă din locul ăsta. Din câte văd celula e la fel de mare ca şi cămara mamei. Pereţii sunt făcuţi din blocuri mari de piatră. Tot ce am putu vedea în celula alăturată a fost un corp fragil, care mai părea susţinut doar de aripile scheletice de pe spatele său.
   Închid ochii, poate-poate reuşesc să adorm, deşi mă omoară foamea. Chiar când să aţipesc o şoaptă îşi face drum până la mine din celula alăturată:
     --E cineva acolo?
     --D..da
     --Cum te numeşti fătuco?
     --Patricia Froster, dumneavoastră?
     --Mi s-a spus în multe feluri de-a lungul anilor. Cei de aici mă cunosc drept Hades.
     --H..Hades?
     --Da, dar doar cu numele. Acel zeu e praf şi pulbere de multă vreme.
     --Cum aţi primit numele ăsta.
     --Acum o mie de ani eram cel mai bun prieten al lui Lucifer. Eu am vrut să mi se spună aşa.
     --L-aţi cunoscut pe Lucifer?
     --Da, ne-am cunoscut la academie. Dar asta e o cu totul altă poveste. Vorbim după ce trec matahalele cu mâncarea.
     --Cum spuneţi dumneavoastră.
   Dacă e adevărat ceea ce spune, atunci cu siguranţă ştie cum se iasă de aici. Într-un final, viiitorul pare ceva mai luminos. Există o mică posibilitate de a ieşi de aici.

                               ***

   Nu-mi vine să cred că o să fac asta. Poate e un vis. Un demon nu poate cere ajutorul unui arhanghel. E împotriva firii. Dar trebuie să o fac. Patri e în pericol, e singurul argument pe care îl am. Şi singurul care contează. Intru în casă, mergând uşor până în sufragerie. Acolo îl găsesc pe Gabriel zăcând pe canapea, iar la căpătâiul lui era Mihail. Mă trec fiorii numai cănd se uită la mine, da să mai şi vorbesc cu el.
   Oricum, nu pot să spun că mi-am ieşit din formă. Chiar dacă nu am mai luptat corp la corp cu cineva de ceva vreme. Acum, revenind la subiect:
     --Bună, Mihail.
     --Bună, Matias.
     --Se simte bine?
     --Îţi pasă?
     --Sincer, da, e fratele meu la urma urmei.
     --Nu prea ai ţinut cont de asta mai devreme.
     --Şti că nu eram eu. Nu e vina mea că tatăl meu poate să controleze demonul din mine.
   Zgomotul porţelanului spart s-a făcut auzit imediat ce am terminat ceea ce aveam de spus. E clar că Andreea a auzit. Perfect, tocmai de asta aveam eu nevoie acum. Să dau explicaţii. Toată lumea ştie că nu mă pricep la dat explicaţii, Gabriel e ăla bun la aşa ceva. Dar tot trebuie să o fac. Mai arunc o privire către fratele meu care nu a schiţat o mişcare de când am intrat. Imediat după îndreptându-mă spre uşă. Nu aş fi vrut ca Andreea să afle despre asta. Lumea noastră trebuia să rămână în poveşti pentru ea. Nu s-a mai întâmplat asta de când a intrat în cameră mai devreme. Iar ea e pe cale să afle asta.

                           ***

   Demoni? Asta ce mai vrea să însemne. Toţi ştiu că demonii sunt doar mituri. Sau poate că nu... Doamne, Andreea, revino-ţi. NU pot să cred asta. Nu pot şi pace. Am spus că voi afla. Ei uite că nu mai vreau să aflu nimic.
     --Andreea, deschide!
     --Pleacă!
     --Nu plec până nu vorbim.
     --Offf, bine.
   Deschid uşa, Matias intrând înăuntru.
     --Ei bine...
     --Vreau să ştiu ce ai auzit.
     --Am auzit doar "tatăl meu poate controla demonul din mine".
     --Mai bine te-ai aşeza. O să dureze ceva.

                            ***

   Agonia şi întunericul. Acestea sunt lucrurile care par să domine locul acesta. Băieţii cu mâncarea au trecut de mult, şi de data asta ignorându-mă. Cred că ştiu cum arată fiecare piatră din locul ăsta şi încă nu am găsit nici o cale de ieşire. Lanţurile sunt un impediment rece şi greu. Dacă aş şti cum să îmi desfac mâinile poate aş reuşi să fac ceva dar, nu se prea poate. Hades nu a mai spus nimic. Toată discuţia de mai devreme cred că l-a epuizat. Încă nu pot să cred de cât timp e aici. Câte a trebuit să îndure doar pentru că a fost prietenul lui Lucifer.
   În liniştea care e întodeauna prezentă în celula mea, scârţâitul uşii a sunat ca o împuşcătură. Un tip care seamănă cu doctorul de la spital se îndreaptă spre mine, ţinând ceva în mâna stângă.
     --Haide, trebuie să mănânci.
     --Nu, dăi-o lui.
   Capul meu se întoarce încet spre corpul chircit din celula vecină. Dacă nu i-ar tremura aripile atunci când respiră aş putea să jur că e mort. Dar nu poate muri acum.
     --Dacă spui tu.
   A ieşit din celula mea, încuind uşa. În scurt timp era aplecat peste Hades, ajutându-l să mănânce. Mâncarea aia are ceva extraordinar în ea. Puteam să văd cum îl întremează pe colegul meu de suferinţă puţin câte puţin. Hades s-a apropiat de gratiile care ne despărţeau, făcându-mi semn să fac acelaşi lucru. M-am apropiat cât de mult mi-au permis lanţurile.
     --O să îţi rămân mereu îndatorat.
     --Orice ar fi fost în mâncarea aia te-a reîntinerit cu o mie de ani.
     --E un vechi leac de întremare.
     --Înţeleg.
     --De ce i-ai spus să mi-o dea mie? Trebia să profiţi de ocazie.
     --Păreai să ai mai multă nevoie de ea decât mine. Eu mai rezist. Spuneai mai devreme cum că erai bun prieten cu Lucifer.
     --Eram. Din păcate el a dispărut iar eu am fost aruncat în temniţa asta.
   Furia a început să îi sclipească în ochi, dându-i un farmec şi o înfăţişare aparte. Dacă ar fi avut hainele întregi pun pariu că s-ar fi contopit cu decorul întunecat de aici. Până şi aripile şi-au revenit la strălucire şi forţă. Tot am impresia că seamănă cu cineva, nu îmi pot da seama cu cine.
     --Mulţumesc, mă trezesc eu spunând.
     --Pentru ce?
     --Eşti primul de aici care se uită la mine şi nu vrea să mă mănânce imediat ce mă zăreşte.
     --De ce aş vrea să-mi mănănc propria verişoară?
     --V...verişoară?
     --Ei da, vezi tu. Demonii ca şi oamenii pot avea copii, fraţi, rude în general. Tatăl meu e fratele geamăn al tatălui tău. Deşi au avut destine cam opuse. Tatăl tău a avut copii cu o aristiană.
     --V...vrei să spui că tatăl meu e un demon?
     --Unul renegat, dar tot un demon.
     --Stai puţin, nu înţeleg. Nu se poate, tu ai spus că ai în jur de o mie şi ceva de ani. Tata are 45.
     --Arată de 45 la fel cum eu arăt de 20.
     --Vrei să-mi explici mai pe larg?
     --Cum să nu. Acum 1386 de ani, tatăl tău, Adrien pe atunci, Andrew acum, a terminat Academia, la fel ca fratele său. Doar că tata a fost Vânător, pe când Adrien a fost Asasin. Imediat după ce au terminat fiecare a primit câte o misiune. Adrien nu a vrut să o accepte pe a lui. A spus că nu îi poate face aşa ceva unei fete inocente aşa că s-a dus pe pământ cu pretextul că o să îşi îndeplinească misiunea.
     --Ai spus că nu vroia să o facă.
     --Lasă-mă să termin... Dar, a făcut total opusul. S-a căsătorit cu fata pentru a o putea proteja. Totul a mers bine o vreme. Au fost o familie fericită, aşteptau al doilea lor copil, pe tine, când au apărut. Căutătorii conducătorului l-au găsit până la urmă şi l-au adus în faţa lui Aaron. Aici, dacă nu respecţi un ordin ţi se dă o pedeapsă uşoară. Dar dacă protejezi ţinta e un mai rău.
     --Cât de rău?
     --Foarte, tatăl tău a fost exilat.
     --Deci, l-au trimis înapoi. Foarte bine.
     --Nu înţelegi. N-a spus nimeni că un exilat o duce bine. Dacă un demon este exilat, "călăii" au grijă să îl lase fără aripi, pentru a nu se putea întoarce aici şi pentru a-i umili şi mai mult.
     --Adică?
     --Dacă eşti exilat e una, te poţi întoarce la o adică. Dar dacă ţi se taie aripile devii un muritor de rând. De aia tatăl tău arată de parcă ar avea 45 de ani. În realitate are aproape 1400.
     --Aşa se explică cicatricile şi tatuajele de pe mâini ale tatei.
     --Mda, mă bucur că te-am luminat. Vorbim mai târziu, trebuie să apară băieţii cu mâncarea.

/./././././././././././././././././././././././././././
Uite ca am mai adus un capitol? Cum vi se pare? Sper ca v-a placut. Acum niste informatii despre ceea ce s-a vorbit in acest capitol:
    1) Aristiene - popor supranatural format doar din specimene de sex feminin. Relationeaza cu persoanele masculine, netinand cont de specie doar pentru a-si perpetua poporul. Daca o aristiana are relatii cu un demon se naste o fiinta cu o putere nemarginita si cu o afinitate deosebita pentru urmatoarele elemente: foc, aer si/sau spirit. Desi foarte dorite, aceste creaturi apar doar o data la 1000-1500 de ani. Puterile lor se activeaza la varsta de 22 de ani cand se presupune ca tinerele femei au invatat totul despre puterile lor si cum sa le controleze.
   2)Academia: 
       Demonii se impart in patru mari categorii:
                       -Cautatori;
                       -Vanatori;
                       -Informatori;
                       -Asasini.
              In primii 17 ani de viata nu se poate stii viitoare inclinatie a tanarului demon. La implinirea celor 17 ani incepe transformarea. Fiecare individ trebuind sa treaca prin 2 zile de agonie si durere pura. Acesta e modul natural de selectie. Doar cei puternici pot duce la sfarsit transformarea. Aceasta desfasurandu-se diferit, in functie de grupa:
        a)Cautatorii - Aripile lor sunt rezistente si aerodinamice, fiind proiecatate pentru zboruri indelungate. Pe langa afinitatea fata de aer, acestia au vazul auzul si mirosul foarte dezvoltate.
        b)Vanatorii - Aripile lor sunt lungi, suple si rezistente, permitand purtatorului sa-si vaneze prada in cea mai mare discretie. Pe langa afinitatea fata de apa, acestia au toate simturile foarte dezvoltate. 
        c)Informatorii - Aripile acestora desi fragile au o dimensiune mare, fiind proiectate mai mult pentru aspectul vizual decat pentru zbor. Pe langa afinitatea fata de pamant si spirit, acestia dezvolta o foarte amre capacitatea de convingere si constrangere.
        d)Asasini - Aripile lor sunt subtiri dar totodata foarte reziste, putand fi folosite ca scut daca victima riposteaza sau are ajutoare, acestea au fost proiectate pentru camuflare, putandu-se contopi cu mediul de lucru. Pe langa afinitatea fata de foc, asasini dezvolta o frumusete si o agilitate foarte aragatoare din punctul de vedere al oamenilor care le cad in plasa aproape automat.
               Fiecare clasa de demoni are un tatuaj distinctiv care se gaseste pe mana stanga si/sau basa gatului:
        a)Cautatorii au ca insemn un vultur in zbor.
        b)Vanatorii au ca insemn o cobra.
        c)Informatorii au ca insemn o pana de scris.
        d)Asasini au ca un semn doua pumnale dispuse in forma de x.
/././././././././././././././././././././././././././././././
Daca v-a placut lasati comm.
Kisses Dark Rose
P.S: Il gasiti pe Hades la personaje.