joi, 26 iulie 2012

Capitolul VI

Capitolul VI - Şoc şi o revenire bruscă în afaceri...


    Un doctor însoţit de o asistentă şi-au făcut apariţia în cameră. Mi se pare cunoscut doctorul. Hmmm, oare unde l-am mai văzut pe tipul ăsta brunet cu ochi negri. Nu pot să-+mi dau seama. Matias şi Gabriel s-au uitat la el, rămânând şocaţi. Uite că nu sunt singura care are impresia că l-a mai văzut.
   --V-aş ruga să părăsiţi sala. Acum că ştim că pacienta nu este în comă, tot ce are nevoie este odihna intensă.
    S-au ridicat care de pe unde, părăsind rând pe rând sala. În liniştea ce s-a lăsat după plecarea lor am adormit.
                             ***
   --Ieşi afară!
   --Parcă vroiai să vorbim...
   --Ieşi! Încă nu sunt sigură dacă vorbesc cu Matias pe care îl ştiu eu.
    Se apropie încet de mine, pur şi simplu încolţindu-mă.
   --Acel Matias nici măcar nu există. Acela a fost singurul mod prin care îţi puteam câştiga încrederea.
   --Dar...
   --Nici un dar, acum mă asculţi! Nici nu ştii cât de greu a fost să mă prefac că sunt tipul bun,
   --Deci totul a fost o minciună? Totul?
   --Exact. Totul a fost o minciună. În afara faptului că încă vreau să îţi devorez sufletul, totul a fost pură prefăcătorie.
                            ***
    A fost aşa brusc, încă nu conştientizez. Pentru el nu a fost decât pură prefăcătorie. Iar eu am stat şi am ascultat, fără ca măcar să încerc să mă apăr. O să-l fac să plătească. nu mă cheamă Patrici dacă el nu o să regrete.
    Deja s-a întunecat afară, iar eu nu pot dormi din cauza gândurilor. Totul e atât de complicat. O parte din mine încă refuză să creadă că Matias a fost cel care mi-a vorbit, pe când cealaltă caută modalităţi de a-l face să regrete decizia.
    Uşa se deschide încet, lăsând înăuntru un tip îmbrăcat la costum, având faţa acoperită de o mască simplă, albă care lăsa la vedere soar o pereche de ochi căprui.
   --Cine eşti?
   --Nu contează cine sunt eu. Ci cine eşti tu.
   --Sunt Patricia Cassandra Froster.
   --Neaa, răspuns greşit. Eşti Black Rose.
   --D... de unde ştii asta?
   --Ţi-am spus. Ceea ce ştiu eu nu cotează. contează doar ce poţi face tu pentru a proteja acest secret.
   --Sunt în stare de multe lucruri pentru a-mi păstra secretele. Totul depinde de ce ai tu nevoie.
   --Îmi place cum gândeşti. Scurt şi la obiect. Am nevoie de planurile unui avion cu reacţie.
   --Nu sunt făcute publice alea?
   --Nu înţelegi, e un alt tip de avion, un avion care nu poate fi detectat de radarele aeriene.
   --Şi singurii care au planurile astea sunt...
   --Cei de la C.I.A.
   --Ok, o să le ai în scurt timp. Un singurlucru, unde se presupune că o să livrez astea?
   --Nu te obosi. Sunt prin preajmă. O să ştiu când le ai, iar atunci o să vin singur după ele.
   --Am înţeles.
    După ce a plecat, am adormit fiind învăluită de un parfum cunoscut.
                          ***
    Au trecut 3 zile de la toate incidentele, într-un final s-au decis să mă externeze. Deea mă ajută cu bagajele până la maşină, ea ocupând locul şoferului. După un drum destul de scurt, ajungem acasă. Mă duc direct la mine în cameră, pe perne aşteptându-mă un trandafir roşu alături de un bilet:
         "Acum că te-ai întors acasă te poţi apuca de                     lucru. Ţine minte: Sunt cu ochii pe tine." 

2 comentarii:

  1. mmmmmmmmm.....m-ai cam fraierit cu acest capitol...tr sa fie mai lung...si pe matias ala ce drk l-a apucat??????????hai lumineaza-ma mai repede;)

    RăspundețiȘtergere
  2. In primul rand, ma bucur ca ai postat :D chiar ma plictiseam. Acum, CE L-A APUCAT PE MATIAS?? Mor de curiozitate. Si ala cara ii stie secretul lui Patri, sper sa nu ii aduca necazuri. La fel ca si el: SUNT CU OCHII PE TINE! :))) si astept nextul :)

    RăspundețiȘtergere