joi, 28 iunie 2012

Capitolul 16

Capitolul 16 - Înapoi acasă




Patri POV:



    Ca de obicei sunt trezită foarte brutal de către o stewardesă, chiar când aveam unul din acele vise ciudate.
      --Da, m-am trezit. Nu e nevoie să îmi spargeţi timpanele sau să îmi dislocaţi umărul.
    S-a uitat ciudat la mine, după care a plecat. Poate nu ar fi trebuit să îi sar aşa în cap. Dar nu am suportat niciodată, şi nu voi începe de acum, să fiu trezită din somn. Somnul e ca o a doua natură pentru mine, mai ceva ca furtul. Stai, ce tot bălmăjesc eu aici. Adică tot ce vreau eu acum e să ajung acasă. Sper că maşina mea nu a păţit nimic.   Le-am încredinţat-o pe încredere celor de la aeroport.
    După ce mi-am găsit maşina am pornit către casă. Ar trebui să-l anunţ pe Gabriel că mă întorc pentru că la cum îl ştiu eu pe Matias, probabil că încă doarme şi nu vreau să fiu eu aia care îl trezeşte.


P@try:"Hey! Sper că nu te-am trezit, vroiam să te anunţ că ajung acasă în maxim un sfert de oră."
G@briell:"Nu m-ai trezit. Însfârşit ajungi."
P@try:"De ce am impresia că mai ai puţin şi te internezi la nebuni?"
G@briell:"Nu e o impresie, e un fapt. Nu cred că îl mai suport pe Matias."
P@try: "Ce a mai făcut de data asta?"
G@briell:"Păi nu prea multe, doar că felul lui de a fi te poate duce la disperare uneori,mai ales dacă locuieşti cu el."
P@try:"Doar atât, credeam că a făcut ceva mai grav, dacă e vorba doar de personalitatea lui atunci cred că o să poţi trăi cu asta."
G@briell:"Ok, dacă spui tu..."

    Într-un final am ajuns. Casa asta pare mai mare decât îmi aduc eu aminte. Sau poate doar mi se pare. Intru uşor în casă, fiind "întâmpinată" de râsete din sufragerie. Îmi las geanta la intrare. Notă pentru mine: trebuie să mobilez neapărat holol de la intrare. Nu intru ci încep să vobesc din hol, ca şi cum abia acum aş fi intrat:
     --Am ajuns!
     --Patri?!?
     --Cine altcineva?
     --Însfârşit ai ajuns. Dacă mai stăteai mult, mă întorceam înapoi acasă.
     --Mda, nu te cred în stare. Apropo cine mai e cu tine?
     --Eu!
     --Hmm?
     --Matias..
     --Ahaa. Cum de eşti pe aici?
     --Ea ma invitat.
    Ce drăguţ e când se dezvinovăţeşte. Îţi vine să-l mănânci nu alta. Oricum, revenim la discuţie.
     --Şi chiar vrei să te cred?
     --Haide măi, lasă băiatu' în pace, doar nu e la poliţie.
    Puteam să jur că o să îi ia apărarea.
     --Nu, nu e. Mă duc sus să despachetez.
     --Eu ar cam trebui să plec.
     --Vin să te ajut.
     --Umm.... dacă tu vrei.
    E ceva schimbat la ea. E mai mult decât expuberanţa şi veselia ei specifică. Are o licărire aşa dulce în ochi şi zâmbetul ăla larg. Doamne, cum de nu mi-am dat seama, adică e atât de evident. Cred că îl place pe Matias, sau pe Gabriel. Încă nu ştiu sigur.Ah, camera mea, sanctuarul meu ce dor mi-a fost de ea, de pat în special. Mă trântesc în pat, uitându-mă la Deea care stă sprijinită de tocul uşii.
     --Deci, cum ţi se pare casa mea?
     --Mai e nevoie de muncă la ea. Şi vreau să spun multă muncă.
     --Ştiu. Dar totuşi arată mult mai bine decât la început.
     --Îmi închipui.
     --Şi, ce crezi despre vecini, îi spun eu, ridicând din sprâncene.(fetele ştiu despre ce vorbesc)
     --Păi sunt drăguţi...
     --Doar atât?!?
     --Uh bine, îmi place puţin de Matias. Am spus puţin Patri.
     --Mda sigur, şi eu sunt cea mai nebună persoană din împrejurimi.
     --Nu că nu ai fi sau ceva...
     --Proastă comparaţie. Oricum, ştii ce vreau să spun.
     --Da, ştiu, şi nu îmi place că ai într-un fel dreptate.
     --Eu am întotdeauna dreptate. Acum am ceva treabă la subsol.
     --Apropo de subsol, nu l-am putut deschide.
     --Păi, chestia e că am doar o cheie de la camera aia, şi am păstrat-o în setul meu de chei.
     --Aha. Bun, eu mă să cumpăr nişte pâine, mai ai nevoie de ceva?
     --De nişte îngheţatăde căpşuni.
     --Ok, ne vedem.
     --Ok.
    Cât Deea e plecată ar trebi să mă duc să despachetez echipamentele. La naiba! Le-am lăsat în maşină. Eh, nu păţesc nimic dacă mă duc după ele. Mă îndrept spre maşină pentru a lua echipamentele, când simt o pereche de braţe în jurul meu, fiind învăluită de un parfum cunoscut care pare că te poartă în cel mai adânc loc ascuns în munţi. (ştiu ştiu ăsta ar fi trebuit să fie Matias :P)
     --Hei, însfărşit acasă. Cum ai călătorit?
     --Bună. Am călătorit foarte bine. Cred.
     --Crezi?!?
     --Nu te uita aşa la mine. Nu e vina mea că avioanele mă fac somnoroasă.
     --De chestia asta nu am mai auzit.
     --Sunt unică băiete, nu ştiai?
     --O ba da cum să nu.
     --Oricum, am ceva treabă, mai vorbim.
     --Ok. Ah, era să uit. Mama a spus să treci mai târziu pe la ea dacă vrei.
     --Sigur. Salut-o din partea mea.
     --Ok. Apropo, viaţa lui Matias nu te mai preocupă?
     --Ba, mă preocupă, dar doar ce m-am întâlnit cu el acum 15 minute.
     --Aha. Ne vedem.
     -- Da, ne vedem...
   Nici nu ai idee cât de mult mă preocupă viaţa lui. Poate mai mult decât trebuie având în vedere că mă ignoră de când l-am cunoscut (P.S.: încă nu şi-a recuperat memoria). Pe când Gabriel e aşa dulce şi totuşi, ceva îmi spune mai bine spus ţipă la mine că Matias e de mii de ori mai important ca fratele lui mai cum să spun... mai cuminte, mai angelic sau ohh nu ştiu. Cert e că totul din mine ţipă după Ma... EL.
    Mai sunt şi visele astea ciudate. Nu-mi amintesc să fi făcut toate alea. Adică, mi-aş aminti dacă l-aş fi sărutat cum am făcut în unl din vise. Nu-i aşa? Uf, totul e atât de nasol...


Matias POV:


     --Ah da, Gabriel spune că îi lipseşti şi să ai grijă de tine.
     --.......
     -- Pa.
   Nu s-ar mai întoarce odată? Adică e plecată de aproape o săptămână. Dacă nu apărea prietena ei, pot să jur că îl decapitam pe Gabriel. Nu e destul că i-a şters memoria, dar se mai şi pune bine pe lângă ea. Pfff mă descurc de zeci de ori mai bine decât el, fără ca măcar să mă străduiesc prea mult. Totul mergea perfect dar şi-a găsit el să apară.
     --Matias vrei te rog să megi până vizavi să vezi dacă nu am cumva un bol de sticlă acolo?
     --Sigur.
   Mă ridic de pe canapea, îndreptându-mă spre casa de vizavi. Un prilej exccelent de a o cunoaşte pe cea mai bună prietenă a lui Patri. Sun la uşă peste nici 10 secunde auzindu-se o voce dinăuntru:"Vin imediat!". Câteva minute de linişte, când uşa se deschide brusc:
     --Bună, scuze că te-am lăsat să aştepţi, doar că prietena mea nu a auzit de organizare.
     --Aha. Şi tu te numeşti...
     --Andreea, tu?
     --Matias. Îmi pare bine de cunoştinţă.
     --Şi mie. Iar tu eşti aici pentru că...
     --M-a trimis mama în legătură cu un anumit bol de sticlă.
     --Ok, chiar găsisem ceva ce nu părea a fi de pe aici.
     --Dap, ăsta e. Mersi.
     --N-ai pentru ce. Hei, umm nu ştii un restaurant sau ceva prin apropiere. Nu prea găseşti hrană în casa asta. Parcă nici nu locuieşte aici.
     --Păi dacă vrei, diseară o să îţi arăt un restaurant, e prin zonă.
     --Sigur. Pe la opt e ok?
     --E perfect.
   Cel mai bun mod de ai reda amintirile e prin a o face geloasă. Iar planul intră în desfăşurare diseară.

                            ***

   Totul a decurs bine aseară. Deea e o tipă drăguţă. Dar nu se compară cu Patri. I-am promis că o să trec pe al ea, deci, iată-mă sunând la sonerie. Din nou.
     --Hei. Intră. Vrei o cafea?
     --Bună. Dacă nu te deranjează?
   Nici nu ne aşezăm confortabil în sufragerie, când aud, subliniez aud uşa de la intrare. Nu mai zăbovesc mult. Fetele trebuie să povestească. Hmmm, cred că ar trebui să repar zidul de lângă uşă. Doar eu l-am distrus de ceva vreme şi ar cam trebui să-l repar. Cum spuneam nu de mult: muncă muncă şi iar muncă.

6 comentarii:

  1. Abia astept neextul :X Foarte frumos capitolul.
    Hugs!~AndaAnduta

    RăspundețiȘtergere
  2. gabriel....muta-ti mama naibii ochii aia pe altcineva....patri este ever si forever a lui matis....
    desi ideea in sine cu gelozia este o stupizenie(adk aloooooo...asta e cea mai buna idee a lui???) sper ca va functiona...vreau ca patri sa-si aduca aminte de el!!!
    pune repede next-ul!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. aoleooo sara patrii de cate ori o fst trezita:)):))...vai si ce face gelozia asta din oameni:)):)))..pune kat mai repede nextu:*:*:*

    RăspundețiȘtergere
  4. http://darkangelsconfessions.wordpress.com/diverse/leapsa-4/ Ai primit o leapsa de la mine :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere