Dupa capitolul asta o sa ma urati
Anyway Enjoy
---------------------------------------------------------------
  Capitolul 13-Furtuna si sărutul



Patri POV:

       Trag aer adânc în piept, curaj Patri, curaj. Până îmi fac rost de ceva tupeu sau până mă distrag într-atât încât să nu-mi dau seama că am sunat la uşă, încep să inspectez faţada casei. Îmi place culoarea, pe cine păcălesc, nu o să-mi fac în veci curaj să intru acolo.
       Stai, alea sunt crăpături. Sunt cu siguranţă. Cineva trebuie să fi fost al naibii de furios pentru a folosi atâta forţă. Aproape cade tencuiala, mă întreb cine a dat aşa tare în perete. Ha, am avut dreptate, cum m-am distrat, cum am făcut-o. Nu au trecut nici măcar 30 de secunde şi uşa s-a deschis. Ura pentru mine, a deschis Gabriel.
     --Bună!
     --Bună şi ţie, intră nu trebuie să stai în uşă. Doamne, mă transform în mama brrr.
       Megem în sufragerie, unde îl găsim pe Matias având căştile în urechi şi jucând un joc video. E foarte concentrat, nici măcar nu a băgat de seamă că am intrat în cameră. Nu trec nici măcar 5 minute căci suntem chemaţi la masă şi subliniez toţi chiar dacă Matias nu a auzit. Îl trimit pe Gabriel, spunându-i că-l voi aduce şi pe Matias, care era aparent foarte concentrat la jocul lui.
     --Alo! Matias, e cineva acasă?
       Îmi flutur mâna prin faţa lui, acesta prinzându-mi încheietura ca într-o menghină de fier, deşi menghina asta este capitonată cu mătase sau catifea atât de fină îi e atingerea. Spun atingerea pentru că nu strângea tare ci doar într-atât încât să nu mă pot mişca. M-a studiat rapid şi s-a ridicat automat de pe canapea, îndreptându-se spre bucătărie. Am uitat ceva, ah da, mâna mea era încă prizoniera alor lui deci mergeam după el exact ca un căţeluş cuminte. Uh, e atât de enervant.
       Clara e o bucătăreasă nemaipomenită. Trebuie să mă înveţe şi pe mine neapărat. Totul a fost delicios. De la supă la desert. A fost pur şi simplu magnific. După ce am mulţumit cum se cuvine, m-am întors acasă, da sigur, pe cine păcălesc, am continuat să mă plimb până am ajuns în parc. Nu ştiam că e atât de înspăimântător noaptea.
       În fine, mai bine m-aş îndrepta spre casă, locul ăsta îţi dă fiori. Seara asta am un super ghinion, nici nu ajung bine în casă că a şi început să tune şi să fulgere. Nu am nici o problemă, în afara faptului că sunt îngrozită de fulgere. Ştiu că sună copilăros, dar aşa e.
       Mă schimb repede în pijamale, şi direcţia bibleoteca. Am făcut foc în şemineu, pe canapea am o pătură pufoasă, pe măsuţă mă aşteaptă o ciocolată caldă şi Jane Eyre de Charlotte Bronte (N.A. chiar asta o citesc şi eu acum :P), dar ce să vezi, nu merge lumina, o fi pană de curent. În casă e o linişte deplină. Mă apropii de şemineu, asfel reuşind să citesc. În cameră se aud doar lemnele care troznesc şi respiraţia mea.
       Liniştea e supulberată de un bubuit puternic -tunet- care este urmat îndeaproape de 3 bătăi puternice în uşă. Mă simt ca într-un film horror de proastă calitate.
     --Cine e ?!?
     --Suntem noi, Matias şi Gabriel, deschide odată că e frig în ploaie.
     --Bine, bine, intraţi. Dar ce e cu voi?
     --Păi, mai devreme, mama ma trimis să vin la tine să văd dacă şi la tine s-a luat curentul. Cum eu şi Gabriel jucam un joc video i-am spus că nu, Gabriel la fel. Ne-am luat la ceartă, bine, mai mult eu dar totuşi frăţiorul meu mi-a ţinut partea, oricum, mama s-a enervat ne-a dat câte o cămaşă de schimb şi ne-a trimis afară spunându-ne că dormim în casă în noaptea asta.
     --Bun, am înţeles. Aşteptaţi aici până mă duc să vă aduc prosoape să vă uscaţi.
     --Ok, şefa.
       Eh, la asta nu mă aşteptam, cel puţin nu o să fiu singură noaptea asta pe furtună. Am luat două prosoape mari, şi m-am întors în holul de la intrare. Cămăşile lor care erau îmbibate de apă stăteau acum pe jos, lăsându-i pe ei pe jumătate dezbrăcaţi. Băieţii ăştia arată întotdeauna bine, uzi, uscaţi nu contează. Tot am impresia că am uitat ceva. Privirile lui Matias îmi aduc aminte că pijamaua mea e formată dintr-o pereche de pantaloni scurţi şi un maiou cu Hello Kitty. La naiba!
     --La ce te holbezi?
     --Nu te lua de mine, tu ai început prima.
     --Luaţi odată prosoapele.
     --Le luăm, le luăm.
     --Am o singură mică mare problemă.
     --Care?
     --Am doar canapeaua din bibleotecă.
     --Da şi patul de la tine din cameră, care pun pariu că e dublu. Spune el, ridicând sugestiv din sprâncene.
     --Oh nu, nici să nu te gândeşti la asta. Dacă mă gândesc mai bine, mi se pare că am văzut o saltea gonflabilă în debara, mă duc să verific.
       Pardon, eu îi primesc şi el. Pff, nici nu ştiu de ce mă aşteptam la mai mult, vorbim de Matias aici, pentru numele lui Dumnezeu.
     --Am găsit-o, veniţi unul să mă ajutaţi.
     --Vin acum.
     --Nu putea să vină Gabriel?
     --Din moment ce eu o să dorm pe ea, se presupune că eu trebuie să te ajut.
     --Am o întrebare, de unde ştiai că am pat dublu?
     --Nu ştiam, am ghicit, toate fetele vor un pat dublu. (N.A. chiar şi subsemnata :D)
     --Dacă zici tu.
       După ce le duc perne şi pături le mai dau o singură indicaţie:
     --Bun, nu o să vă omorâţi până dimineaţă, da?
     --O să încercăm.
     --O să o faceţi, dacă nu... ... o să mă gândesc la ce o să vă fac atunci.
     --Am înţeles.
      Noaptea a fost destul de liniştită, ştiind că mai e cineva în casă, am dormit neîntoarsă, deşi m-am trezit la ora 7:00, ceva nemaiauzit din partea mea.
       Mai bine mă duc să văd ce fac băieţii. Contrar aşteptărilor mele, nimic nu era aruncat sau trântit şi aici mă refer la cărţi şi mobilă. Defapt, sunt chiar drăguţi atunci când dorm. Mă rog, Matias în felul lui demonic de atrăgător şi Gabriel în felul lui angelic de dulce. Nu mă îndur să-i trezesc încă. Mă duc să pregătesc micul dejun şi să mă schimb, cu siguranţă să mă schimb, şi abia apoi îi trezesc.
       Având în vedere că afară e destul de răcoare o să-mi iau o pereche de colanţi negri, o bluziţă roşie şi balerini negri cu buline. Pregătesc o omletă à la moi şi mă duc să-i trezecs pe băieţi.
     --Trezirea!
     --Încă 5 minute, te rugăm, mamă!
      Gata, scoatem artileria grea. Asta o să fie amuzant. Fiindcă stau/dorm aproape unul de celălalt, pot să le-o coc în aceelaşi timp.
       M-am apropiat de amândoi căt de încet am putut, Matias a mişcat puţin, destul de mult încât să mă facă să mă opresc câteva secunde, dar doar şi-a schimbat poziţia. Din câte ştiu nu au cămăşile pe ei deci o să se simtă mai tare diferenţa.Iau în fiecare mână câte o pătură, trăgând cu putere şi dundu-mă câţiva paşi în spate. Primele 5 secunde a fost linişte, a fost.
     --Ce se întâmplă?
     --Mai bine, unde mama naibii suntem şi unde ne sunt cămăşile?
      Tuşesc uşor, atrăgându-le atenţia asupra mea. Proastă, foarte proastă mişcare.
     --De ce ne-ai trezit?
     --Chiar nu-ţi pasă că noi dormeam aşa liniştiţi?
     --LINIŞTE!
     --... ... ... ...
     --Acum, dacă vreţi să mâncaţi ceva, direcţia bucătăria.
     --'nţeles să trăiţi!
      Matias a mers înainte, Gabriel aşteptându-mă. Văd în ochii lui că îi pare rău pentru că m-a supărat mai devreme. Ajung în faţa lui, el luându-mi mâinile într-ale sale, oprindu-mă. 
     --Îmi pare rău pentru mai devreme, nu trebuia să-ţi sărim aşa în cap.
     --Nu, a fost vina mea, eu v-am...
      M-a sărutat, pur şi simplu a făcut-o. Am adâncit sărutul aproape automat, are buzele atât de moi şi dulci. Dar parcă totuşi, lipseşte ceva...
     --Hey, nu mai veniţi odat...


Matias POV:

       Wow, omleta asta e chiar bună, totuşi, nu mai vin odată, mă întreb ce au păţit.
       Mă îndrept încet către bibleotecă, zărindu-le umbrele încep să le spun:
     --Hey, nu mai veniţi odat...    
      La naiba, se sărută. Nici nu m-am mai gândit la cămaşă la nimic, pur şi simplu am ieşit, trântind uşa.
      Prima lovitură am primit-o atunci când i-am văzut ţinuta. Iar a doua acum, ştiu că nu îşi aduce aminte dar tot doare a dracului de tare. Îmi vine să-i sparg faţa lu' Gabriel, dar cum nu-l am lângă mine pur şi simplu o să mi-l imaginez în locul copacului din fata mea.
      Săracu copac, aproape l-am scos din rădăcini, dar nah ce să-i faci. Acum trebuie să-mi pansez mâna din nou.