Capitolul 7

 Stiu ca e cam scurt dar de cam atata inspiratie am dispus la momentul creatiei :D
-------------------------------------------------------------
                      Capitolul 7- Tata
MATIAS POV

   Mama a fost destul de calmă, în sensul că m-a lăsat să dorm mai mult ca de obicei, dar stai, aşa face de fiecare dată când trebuie să plec undeva, mai ales că ştie că tata are legătură cu toată călătoria asta. După ce am mâncat şi m-am oferit să merg să fac câteva cumpărături, mi-am terminat bagajul şi am plecat după Patri.
   --Hey, am uitat să îţi spun ieri, dar am găsit bilete spre Londra doar la ora 7 aşa că hai, repejor-repejor să nu pierdem avionul.
   --Ok, ajută-mă cu bagajele, cât timp eu mă duc să verific ferestrele şi uşa din spate.
  Geanta albastră era foarte uşoară, în schimb, cea gri era foarte grea, parcă ar avea armament aici. Aş putea să mă uit să văd, nu că ar veni foarte repede. Le urc în portbagaj, dar pe cel gri îl trag mai înspre mine deschizându-l. Şi ce să vezi chiar are armament. Stai ce?!? Da, de parcă na-ş şti că e Black Rose, doar am trăit în Lumea de Jos, imposibil să nu ştii cine e ea. Se mişcă destul de repede, noroc că am închis geanta şi portbagajul la timp, urcând în locul şoferului. În nici jumătate de oră am ajuns la aeroport. Am urcat în avion, ea adormind instantaneu, încă nu-mi vine să cred că e acel hoţ internaţional. Dacă se descurcă, nu am de ce să o dau în vileag. În cinci ore infernale am ajuns în Londra, nu cred că mă mai puteam abţine să nu o sărut. Dar nu o pot trezi, doamne, fata asta e incredibilă, te pomeni că trebuie să o car în braţe până la hotel, mă rog, până la taxi, dar tot e mult.
   --Haide! Trebuie să coborâm.
   --Încă cinci minute.
 Minunat, nu se putea mai bine, Planul B în desfăşurare.
   --Te iau pe sus.
   --Fă ce vrei doar lasămă să dorm.
  Exact cum credeam, a adormit din nou, nici nu am ieşit bine din avion când îmi cere să o las jos, dacă ştiam că de tot ce are nevoie pentru a se trezi e ca aerul să fie puţin mai rece, îmi activam puterile şi totul se răcea instantaneu.Totuşi n-aveam de unde şti.
   --Totuşi tu cât timp stai aici?
   --Două zile. Am nevoie de ceva acte.
  Da, vezi să nu, trebuie doar să-l conving pe tata să se întoarcă "acasă". Cine ştie, poate îl conving uşor şi poate, doar poate reuşesc să-l găsesc acolo unde a spus că va fi. Îmi spune să rezerv două bilete înapoi ca apoi să vorbească la telefon şi să anuleze, trebuie să ajungă la Paris, pff sigur, pe cine crede că păcăleşte, oricum, mă fac că o cred, ne îndreptăm spre un restaurant, mâncăm o masă delicioasă, şi ne îndreptăm fiecare spre camera lui, pentru un somn bine meritat.
  A doua zi a venit parcă într-o fracţiune de secundă, o văd pe Patri pleacând aşa că mă schimb şi eu într-o pereche de blugi negri, un tricou gri şi nelipsita mea jachetă neagră. Îmi chem un taxi care să mă ducă până în centru unde se pare că s-ar afla tata. Când cobor din taxi pe cine credeţi că văd intrând în muzeu, pe Patri. Oricum, eu trebuie să mă întâlnesc cu tata, mă îndrept către intersecţie, deja zărindu-i statura zemeaţă, mândră şi părul lui blond nisipiu, mă bucur că semăn cu mama în privinţa asta.
   --Bună, tată!
   --Bună, fiule!
   --Cum de eşti pe Pămănt şi nu acasă, chinuind suflete?
   --M-am gândit să văd ce mai faci, plus că Centurion mi se părea puţin mai ciudat ca deobicei, şi vroiam să te întreb dacă şti ceva.
   --Da sigur, de parcă ţi-ar păsa, te-ai lovit cumva la cap şi ai uitat cine eşti?
   --Defapt, am venit să verific dacă nu cumva a apărut reîncarnarea Ankarei.
   --Şi cum de te-ai gândit să o cauţi în Anglia, Londra mai exact?
   --Aici am găsit-o şi pe prima, alături de arhanghelul ăla Mihail parcă, dacă nu mă înşel.
   --Păi tocmai de asta am venit şi eu, şi sincer, nu am văzut-o sau simţit-o până acum.
   --Şi tu cum de o cauţi?
   --De ce interesează, ţi-e teamă?
   --Da sigur, mie să-mi fie teamă de un mucos, chiar dacă acesta e fiul meu, nu prea cred.
   --Nu ai de unde să şti, poate că voi fi sau sunt mai puternic decât tine.
   --Dacă spui tu... oricum, trebuie să plec, nu pot să vin pe Pământ decăt pentru perioade scurte din cauza blestemului pe care l-a pus prima Ankara asupra mea.
   --Acela în care te-a pus să stai închis în lumea ta să o conduci, dar să nu poţi ieşi la lumina soarelui pe Pământ?
   --Da, acela.
  Asta  a mers puţin mai uşor decât mă aşteptam,nici o ceartă nimic grav, nimic distrus, bine ceva e pudred pe aici, trebuie să investighez. O văd pe Patri  ieşind  din muzeu, mă decid să merg şi eu înapoi la hotel, am nevoie de un somn bun şi trebuie să-l anunţ pe Centurion că tata se întoarce acasă.
    A doua zi a venit cu paşi repezi, Patri fiind de negăsit, mă întreb pe unde o fi umblând, oricum, Centurion mi-a confirmat că tata s-a întors, şi e din nou sub supraveghere. Abia aştept să mă întorc acasă, mâine la ora asta o să fiu în avion, bucurându-mă de linişte.


GABRIEL POV

   Întuneric, altceva nu mai pare că există, dintr-o dată, o rază de lumină se aprinde în apropierea mea, acea rază pare că protejează ceva. Acel ceva fiind corpul lui Patri. Dar lumina acea pare să vină din corpul ei. Acum îmi aduc aminte, ea e reîncarnarea Ankarei, şi ceva sau cineva i-a activat puterile. Stai, se îndreaptă spre mine, defapt spre cel din stânga mea, acesta find.....nu pot să cred Matias! Credeam că e închis în Iad, se pare că m-am înşelat. Stop, stop cadru ce vrea să facă, îl.......îl sărută (o.O), nu-mi vine să cred că a trecut de partea cealaltă. Eu trebuia să o protejez, ce o să-mi-o iau de la Mihail, nu că aş fi vrut ca istoria să se repete. Dar totuşi, respingerea doare.
   Nu cred că mai pot suporta zâmbetul victorios al lui Matias. Cred că doar o să mă întorc acasă şi o să-i suport morala lui Mihail pentru următorii 50 de ani, nu că aş îmbătrâni sau ceva. Chiar nu vroiam să-l dezamăgesc, dar se mai întâmplă, cred.
   Dar nu trebuie să renunţ. Prima lecţie a fost dacă mi-o amintesc bine: "Luptă pentru ceea ce îţi doreşti şi pentru cea ce trebuie să protejezi, niciodată nu trebuie să renunţi"
   Voi lupta, Patri trebuie să-şi revină, o iubesc, cam târziu realizarea asta dar totuşi O IUBESC şi nu o voi pierde. Lupta trebuie să continuie. Matias păzeşteţi spatele, Gabriel vine după tine.
---------------------------------------------------------------
Care e partea preferata? Ne mai auzim :P