vineri, 3 februarie 2012

Capitolul 4

Capitolul 3- Pregătirile


  Mă întorc în sufragerie, ceaiul s-a răcit deci m-am cam lungit cu gânditul, chiar trebuie să-mi rezerv un bilet spre Londra, să-mi pregătesc echipamentul, huh, cât stres.
   --Oricine ar fi fost, telefonul acela te-a dat peste cap, dragă.
   --Nu, nu e nimic sincer.
   --Atunci de ce arăţi de parcă ai fi în chinuri?
   --Um.... agentul meu m-a sunat, a spus că un faimos actor vrea un potret făcut de mine, trebuie să plec în două zile, la Londra.
   --Tot acolo merg şi eu peste două zile.
   --Totuşi tu cu ce te ocupi?
   --Sunt avocat, mă rog, în curs de a deveni, trebuie să câştig câteva cazuri, aşa de probă.
   --Nu e cam repede, din câte ştiu eu facultatea de drept durează cam şase ani ori tu ai 27 de ani_
   --Am 23 şi ai dreptate durează şase ani, dar eu am făcut câte doi ani odată.
   --Wow, deci eşti un geniu.
   --Nici chiar aşa.
   --Nu te umfla în pene eram doar politicoasă.
  În timp ce noi doi ne contraziceam, Clara a dispărut, cred că a făcut-o pentru a ne lăsa puţină intimitate. Totuşi, oare ce echipament să-mi pun, cel gri sau cel negru, cu siguranţă cel negru, nu aş vre să fiu văzută.
   --Pe cine suni?
  Eu am fost asta? Parcă aş fi geloasă, nu Patri nu, nu trebuie să te îndrăgosteşti, revinoţi fato.
   --Sun la aeroport, vrei să îţi fac şi ţie rezervare?
   --Pe când?
   --Mâine seară.
   --Ok, rezervă-mi şi mie unul. Mă duc să-mi fac bagajele, ne mai vedem. La revedere Clara.
   --La revedere, să mai treci pe aici.
  Din câte am observat, băieţii abea acum au luat pauza de masă, mai bine mai târziu decât niciodată. Îi salut în trecere, şi mă îndrept spre dormitor pentru ami împacheta echipamentul. Bun, costumul negru, gazul de adormit, armele, ochelari pentru raze laser. Toate puse în geanta specială, hainele sunt gata, mai trebuie să-mi fac bagajul de mână. Haine de schimb, accesorii, creioanele şi blocul de desen. Le duc în sufragerie, când primesc un SMS: "Paris, Strada Groparilor, nr. 13, lângă Luxemburg. Claire Delaventure."
  Acum că am adresa ştiu unde trebuie să ajungă acel smarald. Mă îndrept spre prima cameră pe care am decis să o mobilez, şi anume o cameră destul de spaţioasă la parter (casa are două etaje+subsolul), care e chiar deasupra subsolului, dacă aş reuşi să fac o trapă care să se deschidă la subsol ar fi tare, ar fi cea mai bună cameră pentru arme şi restul.
  Să revin totuşi la cameră, o bibleotecă perfectă, trebuie să vorbesc cu părinţii mei pentru cărţi dar asta se rezolvă repede. Mi-o pot imagina, fereastra mare ce dă spre stradă, cu draperiile albe de satin fluturând uşor din cauza adierii, flancată de rafturile pline de cărţi din toate domeniile, în faţa ei un birou mare de cedru, în partea dreaptă aproape de uşă o canapea mare de piele, de culoare bej care se înbină perfect cu maroul cald al pereţilor şi care stă în faţa şemineului. În partea dreaptă a biroului un dulăpior, plin cu tot felul de băuturi. Tatei cu siguranţă iar plăcea camera asta. Mă trezesc la realitate, dândumi seama că în locul acelor minunţii se află doar  cameră mare, goală şi plină de praf care aşteptă îmbunătăţiri. Se aude soneria, mă îndrept spre uşă, găndindu-mă la cine ar putea fi, din câte îmi amintesc eu, nu mai aştept nici o livrare.
   --Da!
   --Bună, din nou. Am venit să văd dacă ai nevoie de ceva, ai plecat cam gânditoare.
   --Sincer, chiar acum mă gândeam să încep să renovez bibleoteca, eşti binevenit să mă ajuţi. Un singur sfat dacă vrei să accepţi, mai bine te-ai schimba.
   --Ok, în zece minute sunt înapoi să ai totul pregătit.
   --Bine, mă duc să mă schimb şi eu.
  M-am îndreptat direct către dulap, schimbându-mă într-o pereche de pantaloni de trening mai vechi şi un tricou roşu. Nu ştiu ce am azi cu culoarea asta, cine ştie. Iau cheile de pe masa din sufragerie şi mă îndrept către garaj pentru a lua vopseaua. M-am gândit să o iau şi pe cea albă, pentru a vopsi cadrul ferestrei. Abea aştept să termin.
  Nici nu ies bine din casă şi dau nas în nas cu Matias, chiar au trecut zece minute? Muncitorii au terminat, şeful lor se îndreaptă spre mine. evident dorind să-l plătesc.
  --Doar două minute, îi şoptesc lui Matis, îi arunc cheile spunându-i: între timp dute, te rog, şi ia vopseaua şi ce ne mai trebuie din garj. Vezi dacă este maro deschis pentru pereţi, închis pentru uşă şi alb pentru fereastră.
  --Imediat.
  --Deci aşi terminat?
  --Da chiar acum, voiam să vă vorbesc în legătură cu...
  --Cu plata ştiu, spuneţimi doar căt vă datorez şi vă plătesc cu plăcere, chiar îmi place cum a ieşit.
 Întradevăr, pereţii albi, scoşi în evidenţă de către lemnul negru ieşit în relief, exact cum mi-am imaginat.
  --Trebuie să plătiţi 2500 de lei
  --Imediat vi aduc.
 Mă întorc în casă pentru a scrie un cec de 2500 de lei. Mă întorc, şeful acela, stând în acelaşi loc, iar Matias se întorcea spre casă, într-o mână ţinând găleşi cu vopsea, iar în cealaltă pensule, bidinele şi trafalete. Am rezolvat repede cu banii ce trebuiau plătiţi şi m-am îndreptat către Matias, care mai avea puţin şi scăpa totul pe jos, riscând să verse vopseaua.
  --Să te ajut.
  --Chiar te rog, uite, ia tu pensulele şi trafaletele, parcă intenţionat s-au atins, trimiţându-mi prin corp  un curent electric destul de plăcut. Mi-am tras mâna, automat întorcându-ma şi roşind, ceea ce mie nu mi se prea întâmplă. e de rău, Patri ce ţi-am spus, nu te îndrăgosti de el. Minunat, acum vorbesc singură, clar înnebunesc.
  --Deci, în ce cameră le duc?
  --Chiar aici. Eu o să fac cadrul ferestrei cu alb, iar tu uşa cu maroul mai închis.
  --Wow, dar camera asta e enormă, ce vrei să faci din ea?
  --O să fie 2 în 1, bibleotecă şi birou.
  --De un aşa birou m-aş putea folosi şi eu, trebuie să îi spun mamei.
  --Poţi să-l foloseşti pe al meu.
 Ce e cu mine, de când vorbesc fără să găndesc îninate. Deşi recunosc, mi l-am închipuit stând şi luncrând la biroul ce va fi aici, iar eu o să stau pe canapea, în faţa şemineului cu o carte bună, din când în când contemplâandul iar.... sati ce? Nu, nu îmi pot face planuri de viitor, doar dacă mă gândesc să renunţ, iar eu no o să renunţ la meseria asta, decât atunci când nu voi mai face faţă.
  --Dacă nu te deranjează.
  --Nu, sigur că nu, oricum nu o să-l folosesc prea des, doar dacă mă hotărăsc să-mi schimb profesia, ceea ce nu prea cred că o să se întâmple.
  --Bine atunci, se pare că am un birou.
  --Aha, cam aşa ceva.
 În timp ce povesteam, eu am terminat cu cadrul ferestrei iar el cu uşa. Apucându-ne amândoi de câte un perete diferit pentru a vedea cine face mai mult ca celălalt, dar curând am obosit. Ne-am îndreptat către bucătărie să bem ceva. A venit seara, l-am condus pe Matiaspână la uşă, îndreptâdu-mă spre baie, am nevoie de un duş şi de un somn bun urgent, acum că nu mai e cine să mă trezească o să profit din plin de asta.

 ------------------------------------------------------
Deci care e partea preferata? :P ne mai auzim 

6 comentarii:

  1. deki foarte funny:)):))saracu mattyas niki nu jtie cel asteapta:)):))

    RăspundețiȘtergere
  2. deci as vrea si eu o camera cum si-o imagina ea...prea frumos;sper totusi sa nu se lase prea repede prada sentimentelor:x:x:x imi place personajul matias dar vreau sa apara si celelalte personaje,mai ales cel care ar trebui s-o protejeze pe ea:d
    nici o data nu o sa am o parte preferata...iubesc totul de la inceput pana la sfarsit...abia astept sa citesc urmatorul capitol:)
    multa inspiratie in continuare!!!si multa bafta la scoala!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cat de tare !!!!!
    Vrem mai repede next-ul !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    Asta este cel mai original fic pe care l-am citit ! Si vreau sigur sa vad cum se va termina :D

    RăspundețiȘtergere
  4. As zice ca asta e preferatul...dar neah..ma uluiesti cu fie care capitol....sa sti ca astept cv ff romantic din partea lor,hihi:x:x:x:x:x


    XoXo-A

    RăspundețiȘtergere
  5. Imi plage imaginatia ta.Fiecare capitol e unic. Tine-o tot asa.
    Felicitari :)

    RăspundețiȘtergere