duminică, 29 ianuarie 2012

Capitolul 2

Hello, deci, iatama cu un nou cap. sper sa va placa, sincer e prima oara cand scriu cu tastatura in lb. romana deci mi-am facut o gramada de nervi cu ea. Anyway. Enjoy.
--------------------------------------------------------------
Capitolul 2- Prânzul


   Inconştient întind mâna spre sonerie, în câteva secunde uşa se deschide, eu fiind întâmpinată de o doamnă destul de înaltă, cu parul negru şi cu aceaşi ochii de un albastru adânc ca ai lui Matias.
   --Bună ziua! Patricia Froster, fata de vizavi.
   --Bună ziua, haide intră, masa e gata in câteva minute. Matias!
   --Da mamă?
   --Vino te rog şi ţinei companie Patriciei.
   --Imediat.
   În timp ce mă îndreptam spre sufragerie, analizam mobila antică de cireş, culorile care se inbinau aşa de armonios cu nuanţele mobilei şi recunosc, în acelaşi timp timp analizam orice cale de scăpare, doar sunt expertă intr-ale fugitului, dar orice dorinţă de a evada a dispărut cand l-am văzut pe el, îmbrăcat cu acelaşi tricou, având aceaşi urmă de amuzament în ochi, stop... stop cadru, asta sunt eu, eu nu pot, nu am voie să mă îndrăgostesc, dacă ar afla ce sunt, ce fac, m-ar părăsi iar eu nu sunt în stare să suport asta.
   --Hey!
   --Bună şi ţie.
   Tăcerea se lasă între mine si Matis, dar nu acel gen de tăcere apăsătoare, ci una calmă binevenita, am observat cu coada ochiului că a vrut să spună ceva, ori de câte ori incerca să spună ceva, gura i se deschidea şi închidea, fără să scoată măca un sunet, până la urmă a renunţat.
   --La masă!
   --Venim acum.
   Ne aşezăm la masă, care arată destul de bine, supa de pui e printre preferatele mele, impreuna cu piureul si carnea uşor frăgezită, completată de o salată care arată delicios.
   --Mmmm! Delicios, trebuie să-mi împărtăşiţi şi mie reţeta.
   --Nu prea cred, e secret de familie.
   --Oh! Nu ştiam , atunci lăsaţi.
   --Nu-l băga în seamă, sigur că o să iţi împărtăşesc reţeta.
   --Mulţumesc mult, doamnă....
   --Te rog, spune-mi Clara, nu sunt aşa învârstă.
   --Bine atunci, mulţumesc Clara.
   --De unde spui că te-ai mutat?
      --Din New York.
   --Ce coincidenţă şi noi ne-am mutat aici tot din New York acum câţiva ani. Şi, cu ce te ocupi?
   Pentru o clipă am înlemnit, fiind cât ăe ce să le spun cine sunt cu adevărat, ce e cu mine, de obicei sunt mai cu capul pe umeri, dar de când l-am cunoscut pe el sunt foarte aeriană.
   --Păi desenez, am câteva expoziţii deschise la New York.
   --Şi în ce constau?
   --Mai mult peisaje, abstracte şi foarte rar portrete pe care le fac doar in creion.
   --Mă duc să aduc desertul.
   S-a îndreptat către bucătărie lăsându-e pe mine şi pe Matias din nou singuri.
   --Deci, crez că o să te pot vedea odată la lucru, vreau să spun când desenzi?
   --Poate, de obicei când desenez, o fac de una singură fărăr prea multă audienţă pe cât posibil, dar poate fac o excepţie pentru tine. Dar cu o condiţie.
   --Ascult.
   --Să vii să mă ajuţi la mutatul şi aranjatul mobilei, când o să ajung la partea aia.
   --Nu ai angajat oameni pentru asta?
   --De ce întrebi?
   --Păi i-am văzut pe cei ce fac faţada şi m-am gândit că  tot ei or să pună şi mobila.
   --Păi te-ai gândit greşit, acei oameni sunt angajaţi pentru a vopsii pereţii exteriori ai casei. De interior mă ocup eu.
   --Am înţeles, te ajut, doar să îmi spui când.
   --Cam în câteva zile poate 2 săptămâni.
   A rămas uitându-se în gol parcă punând la cale un plan sau ceva. Între timp am reuşit să desluşesc aroma dulce a zahărului ars şi cea a ceaiului de mentă., cea ce se traduce cu ,,Clara s-a întors''
  --Vrei un ceai, Patricia?
  --Da, e de mentă?
  --Sigur, ce repede ţi-ai dat seama. Matias dragule unde îşi stă capul?
  --Ăăăă .....ce? Ce bine miroase, punemi şi mie nişte ceai.
  --Ok, ce e cu faţa asta abătută?
  --Cred că se gândeşte la câtă mobilă are de cărat, nu te îngrijora o să te ajut şi eu.
  --Ce mobilă?
  --Păi i-am spus că poate sta cu mine atunci când desenez dacă mă ajută la mutatul şi pusul mobilei la locul ei.
  Clara a încremenit o secundă ca apoi să înceapă să chicotească, semn că e de acord cu mine, chiar când vroia Matias să intervină îmi sună telefonul.
  Mă îndrept spre hol, gândindu-mă "cine ar putea fi" când ămi pică fisa, un alt posibil client, îmi modif vocea şi răspund.
  --Alo, bună ziua! o femeie hmmm...
  --Bună ziua, cine sunteţi şi de ce m-aţi sunat?
  --Sunt Claire Delaventure şi ştiu că tu eşti persoana de contact pentru a ajunge la Black Rose, aş vrea să îi propun o afacere, dar cum cu siguranţă nu ar răspunde, ţi-o voi spune ţie.
  --Ascult.
  --O expoziţie de pietre preţioase se deschide în două zile la Londra, vreau ca Black Rose să-mi aducă Ochiul de Jad, cel mai mare smarald găsit în lume până acum.
  --Aşteptaţi câteva minute trebuie să-mi informez şeful/şefa.
  --Aştept.
  În timp ce  mă gândeam la acea ofertă, ca de fiecare dată, chiar mi-ar mai trebui ceva bani, nu că nu aş avea, poate mai găsesc ceva bun de încorporat sau de vândut pe piaţa neagră. Stai, a spus că e cel mai mare smarald găsit vreodată, deci va avea extra pază, poate şi agenşi federali, ei cu siguranţă, deoarece se aşteaptă ca eu să atentez la el. Cred că mi-ar prinde bine puţină mişcare.
  Între timp şi Matias a primit un telefon, din care se mai aud frânturi de conversaţie..
  --Hey!.......l-ai pierdut?........nu mă lu pe mine cu scuze........da......Londra zici....... 2 zile poate.... ne vedem atunci. Mamă trebuie să plec la Londra în două zile.
  Stai, tocmai a spus Londra, exact unde mă duc eu, deşi poate nu o să ne intersectăm, totuşi Londra e mare.
  --Deci expoziţia e în două zile.
  --A acceptat? Da, expoziţia e în două zile.
  Pot să îmi închipui ce faţă am făcut când mi-a confirmat că expoziţia e peste două zile, cineva acolo sus mă urăşte.
  --Da, acceptă, a spus să îmi trimiteţi adresa unde va trebui să aducă smaraldul şi totul e ca şi rezolvat.
 --Sigur, mă bucur că a acceptat. 

----------------------------------------------------------
 Uuuuu Matias face dezvaluiri, pe cine credeti ca a pierdut. Care a fost partea preferata. Ne mai auzim :X

5 comentarii:

  1. foarte interesant capitolul...a fost interesanta faza cand el vroia sa-i spuna ceva si nu reusea deloc...dar a cea conversatie m-a pus pe jar;pentru o secunda am crezut ca e vrun agent secret care trebuie s-o prinda pe ea...dar cine stie?
    interesant si captivant!!!vreau continuarea:d

    RăspundețiȘtergere
  2. OF ! Prea putine informatii .
    As fi vrut un cap. mai lung si cred ca Matias e ori un agent secret , care vrea sa o prinda pe Patricia , ori e tot un fel de spion , sau ceva de genul .
    Abia astept next-ul :D

    RăspundețiȘtergere
  3. v-am cam lasat in aer in capitolele urmatoare o sa aflati mai multe :D

    RăspundețiȘtergere
  4. Hmmm dragut...Matias o fi un bad boy?next:))))Ador ficul:x:x:x

    http://andreea-loveisjustagame.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  5. Inca ma gandesc :-?
    Ne-ai lasat asa in suspans...dar la mine e si o parte bune si anume aceea ca urmatorul capitol e deja postat.Felicitari pentru acesta,a fost minunat!

    RăspundețiȘtergere